cârnit definitie

21 definiții pentru cârnit

cârní [At: ȘINCAI, HR. I, 280/3 / Pzi: ~nésc / E: cârn] 1 vir (Înv) A deveni cârn. 2 vi (Complinit prin „de nas”) A face pe cineva cârn (1). 3 vti (Îe) A-și ~ nasul sau a ~ din nas A strâmba din nas (de nemulțumire). 4 vt (Îe) Îți ~nește nasul din loc Miroase foarte urât. 5 vt A rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante, pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 6-7 vtr (Pop) A (se) îndrepta în altă direcție. 8-9 vtr (Pop) A (se) întoarce. 10 vt (Pop) A întoarce (un vehicul). 11-12 vtr (Pop) A (se) abate din drum. 13-14 vtr (Pop) A (se) mișca. 15 vi (Pop) A pomi. 16 vi (Fig) A reveni asupra celor spuse, hotărâte Si: a cârrni (6). 17 vz (Reg; prin confuzie cu a crâcni) A se codi să facă ceva. 18 vi (Reg; negativ; prin confuzie cu a crâcni) A nu sufla o vorbă.
cârnít1 sn [At: I. IONESCU, M. 370 / E: cârni] 1 Retezare a vârfurilor unor crengi, plante etc. 2 Întors1. 3 Sucit1.
cârnít2, ~ă a [At: LIUBA- IANA, M. 102 / Pl: ~iți, ~e / E: cârni] 1 (D. copaci, crengi etc.) Retezat. 2 (Prin confuzie cu cârmit) Sucit2.
CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție: a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.
CÂRNÍT, cârnituri, s. n. Faptul de a (se) cârni. – V. cârni.
CÂRNÍ, cârnesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A (se) îndrepta în altă direcție; a (se) întoarce. ◊ Expr. (Tranz.) Îți cârnește nasul din loc = miroase extrem de urât. A-și cârni nasul sau (intranz.) a cârni din nas = a se arăta nemulțumit (strâmbând din nas); a strâmba din nas. ♦ Fig. A reveni asupra celor spuse, hotărâte, a nu mai face ce a spus, ce a hotărât. 2. Tranz. A tăia, a rupe vârful lăstarilor tineri ai unor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. – Din cârn.
CÂRNÍT, cârnituri, s. n. Faptul de a cârni. – V. cârni.
CÎRNÍ, cîrnesc, vb. IV. 1. Tranz. (În expr.) Îți cîrnește nasul din loc = miroase urît. Se duse... la spițerie ți se aproviziona cu... un praf care... îți cîrnește nasul din loc. HOGAȘ, H. 73. A-și cîrni nasul sau (intranz.) A cîrni din nas = a manifesta o neplăcere, o nemulțumire, un dezgust etc.; a strîmba din nas. Mînecuță și-a cîrnit iar nasul. SADOVEANU, P. M. 12. Căpitanul Gogolea a oftat ș-a cîrnit din nas. SADOVEANU, F. J. 574. 2. Tranz. (Prin confuzie cu cîrmi) A abate, a duce, a conduce pe alt drum, a întoarce. Apucă iepele de dîrlog și cîrnește căruța și-o Urăște cum poate pînă în poiană. CREANGĂ, P. 129. Am cîrnit oiștea spre mal. ALECSANDRI, T. 15. ◊ Intranz. Cîrnii la stingă și scoborti în umbra adîncă a unei tinere lunci de arini. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ (Rar) A se îndrepta spre... Se sui pe o trăsură, cirnind spre un oraș învecinat. ȘEZ. V 79. 3. Intranz. Fig. A căuta pretexte pentru a nu face ceva, a se codi. Părinții cam cîrnea dintru început și nu voia să facă moarte de om pentru dînsa. SBIERA, P. 140. Dac-o văzut că n-are încătro cîrni, a spus. ȘEZ. IV 200.
CÎRNÍT, cîrniluri, s. n. Tăiere a vîrfurilor lăstarilor tineri purtători de rod (la vița de vie și la bumbac) pentru a favoriza creșterea fructelor. V. ciupit. Lucrările de întreținere a culturilor de bumbac... în perioada de fructificare, ciupitul și cirnitul... SCÎNTEIA, 1953, nr. 2655. ♦ Ruperea inflorescenței de la planta de tutun, pentru a se obține o recoltă de frunze mai mare și mai bună.
cârní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnésc, imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 să cârneáscă
cârnít s. n., pl. cârníturi
cârní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârnésc, imperf. 3 sg. cârneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârneáscă
cârnít s. n., pl. cârníturi
CÂRNÍ vb. v. cârmi, coti, întoarce, vira.
CÂRNÍT s. v. cârmire, cârmit, cotire, cotit, viraj, virare, virat.
A CÂRNÍ ~ésc 1. intranz. v. A CÂRMI.~ din nas a-și manifesta nemulțumirea (dezaprobarea, disprețul etc.) printr-o grimasă. 2. tranz. (viță de vie, tomate, bumbac etc.) A supune unei operații de înlăturare a vârfurilor la lăstarii principali sau la ramurile laterale. /Din cârn
cârnì v. Mold. a cârmi: cârnește căruță CR.; 2. a strâmba din nas: soțul meu cam cârnia din nas AL. [Slav. KRENÕ].
cîrnésc v. tr. (din cîrmesc infl. de cîrn saŭ de vsl. krŭniti, a mutila). Est. Fam. Abat: putoarea mĭ-a cîrnit nasu din loc, n’am maĭ putut de putoare. O putoare de-țĭ cîrnește nasu, mare putoare. Loc. pop. Pute că-ĭ din bute. Dac’ar fi din poloboc, țĭ-ar cîrni nasu din loc (la tăbăcărie). V. intr. (și încîrnesc). Cîrmesc, apuc la o parte. A cîrni din nas, a strîmba din nas, a te arăta nemulțămit.
cîrni vb. v. CÎRMI. COTI. ÎNTOARCE. VIRA.
cîrnit s. v. CÎRMIRE. CÎRMIT. COTIRE. COTIT. VIRAJ. VIRARE. VIRAT.
CÂRNÍT, -Ă, cârniți, -te, adj. v. CÂRNI. – [DEX ’98]

cârnit dex

Intrare: cârni
cârni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: cârnit (s.n.; -uri)
cârnit s.n.; -uri substantiv neutru
Intrare: cârnit (adj.)
cârnit adj.
Intrare: cârnit
cârnit