cârnăcior definitie

8 definiții pentru cârnăcior

cârnăciór sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: cârnat + -ior] 1-2 (Șhp) Cârnat (1) (mic și gustos).
CÂRNĂCIÓR, cârnăciori, s. m. Diminutiv al lui cârnat. – Cârnat + suf. -ior.
CÂRNĂCIÓR, cârnăciori, s. m. Diminutiv al lui cârnat. – Cârnat + suf. -ior.
CÎRNĂCIÓR, cîrnăciori, s. m. Diminutiv al lui cîrnat. Cîrnăciori fripți. ♦ (La pl.) Crenvurșți. O pereche de cîrnăciori cu hrean.
cârnăciór s. m., pl. cârnăcióri
cârnăciór s. m., pl. cârnăcióri
CÂRNĂCIÓR ~i m. (diminutiv de la cârnaț) mai ales la pl. 1) Cârnați mici, fripți la grătar. 2) Cârnați subțiri, preparați din carne tocată fin, care se mănâncă fierbinți. /cârnat + suf. ~ior
cîrnăcĭór m. Cîrnaț mic, maĭ ales cum îs ceĭ ce se mănîncă cu hrean. V. mititel.

cârnăcior dex

Intrare: cârnăcior
cârnăcior substantiv masculin