cârnățar definitie

13 definiții pentru cârnățar

cârnățár [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: cârnaț + -ar] 1-2 sm Persoană care prepară (sau vinde) cârnați. 3 sn Mașină de umplut cârnații Si: pușcă.
CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. – Cârnat + suf. -ar.
CÂRNĂȚÁR, cârnățari, s. m. Persoană care prepară sau vinde cârnați și alte mezeluri. – Cârnat + suf. -ar.
CÎRNĂȚÁR, cîrnățari, s. m. (Rar) Persoană care prepară (sau vinde) cîrnați și alte mezeluri.
cârnățár s. m., pl. cârnățári
cârnățár s. m., pl. cârnățári
CÂRNĂȚÁR s. v. mezelar.
CÂRNĂȚÁR ~i m. înv. Persoană care face sau vinde cârnați și alte mezeluri. /cârnat + suf. ~ar
cârnățar m. cel ce face sau vinde cârnați.
cîrnățár m. Care face saŭ vinde cîrnațĭ și șuncă (șuncar). – Fem. -ăreásă, pl. ese, în est și -íță, pl. e.
CÎRNĂȚAR s. mezelar, (rar) mezelegiu. (E ~ de profesie.)
CÎRNĂȚĂREA s. mezelăreasă.
cârnățar, cârnățari s. m. om ipocrit.

cârnățar dex

Intrare: cârnățar
cârnățar substantiv masculin