cârmaci definitie

2 intrări

27 definiții pentru cârmaci

carmác sn [At: DAME, T. / V: sf, câr-, cârmáci / Pl: ~ace / E: rs кapмaк] Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari, așezate în apă la diferite adâncimi.
carmácă sf vz carmac
cârmáci1 sn[1] vz carmac[1] modificată
cârmáci2 sm [At: COD. VOR. 85/14 / V: căr~, ~áș, (înv) (3-6) ~áce sf / Pl: ~ / E: bg кapмaк] 1 Persoană (sportiv) care manevrează cârma unei ambarcații Si: pilot. 2 (Iuz; spc) Plutașul care conduce o coloană de plute, considerat cel mai destoinic Si: (iuz) dălcăuș, plutaș, vătaf. 3 (Fig) Conducător. 4 (Fig) Guvernator. 5 (Fig) Administrator. 6 Berbec mare, oaie sau miel cu clopot, care merge în fruntea turmei. 7 Pisc de sanie.
CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată dintr-un șir de cârlige mari din oțel, așezate în apă la diferite adâncimi. – Din rus. karmak.
CÂRMÁCI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcațiuni, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.
CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari așezate în apă la diferite adâncimi. – Din rus. karmak.
CÂRMÁCI, cârmaci, s. m. 1. Persoană, sportiv care manevrează cârma unei ambarcații, a unei nave. 2. Fig. Cârmuitor, conducător. – Din bg. kărmač.
CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit, constînd din mai multe șiruri de cîrlige mari de fier, de forma undiței, care, așezate în apă la diferite adîncimi, prind fără nadă peștele. Trebuia să trecem în mare spre locurile unde pescarii își aveau rețelele de carmace pentru pescuitul morunului și nisetrului. SADOVEANU, O. A. II 196.
CÎRMÁCI, cîrmaci, s. m. 1. Persoană care manevrează cîrma unui vas plutitor; pilot. 2. Fig. (Învechit) Persoană care conduce; cîrmuitor, guvernator. Mai multe daruri trebui un bun cîrmaci să aibă. NEGRUZZI, S. II 192.
CARMÁC, carmace, s. n. Unealtă pentru pescuit fără nadă, constând din mai multe șiruri de cârlige mari. – Rus karmak.
carmác s. n., pl. carmáce
cârmáci s. m., pl. cârmáci
carmác s. n., pl. carmáce
cârmáci s. m., pl. cârmáci
CARMÁC s. (PESCUIT) (rar) parcea. (~ pentru morun.)
CÂRMÁCI s. (MAR.) pilot. (~ pe o navă.)
CÂRMÁCI s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
CARMÁC ~ce n. pop. Unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită din mai multe șiruri de cârlige mari, pentru pescuitul la diferite adâncimi. /<rus. karmak
CÂRMÁCI ~ m. 1) Persoană care stă la cârma unei nave; timonier. 2) fig. v. CÂRMUITOR. /<bulg. kărmaț
carmac n. Mold. undiță mare ce se așează în curmezișul cursului apei: morunul se pescuește cu carmace. [Rus. KORMAKŬ, momeală de undiță].
carmác și cîrmác n., pl. e (cp. cu turc. karmak, cîrlig mare, și cu rus. kormák, nadă, mîncarea din undiță). Dun. Mare pripon compus din cîrlige unse (ca să nu ruginească) și fără nadă și cu care se prind peștiĭ ganoizĭ (din familia morunuluĭ). V. peremet și daidon.
cîrmác, V. carmac.
cîrmácĭ m., pl. tot așa (d. cîrmă saŭ bg. kŭrmač; vsl. kŭrmĭčĭčĭ). Pilot, timonier, acela care îndreaptă corabia. (La plută, cîrmacĭu stă la partea din ainte). – Fem. cîrmace, pl. tot așa. V. dălcăuc.
CARMAC s. (PESCUIT) (rar) parcea. (~ pentru morun.)
CÎRMACI s. (MAR.) pilot. (~ pe o navă.)
cîrmaci s. v. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

cârmaci dex

Intrare: cârmaci
cârmaci 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: carmac
carmac substantiv neutru
carmacă substantiv feminin
cârmac substantiv neutru
cârmaci 2 s.n. substantiv neutru