cârlionța definitie

11 definiții pentru cârlionța

cârlionțá vtr [At: PANN, ap. TDRG / P: ~li-on~ / Pzi: ~țéz / E: cârlionț] 1-2 (D. păr, fire etc.) A (se) face cârlionți (1) Si: a (se) încreți, (pop), a (se) încârliga, a (se) încârlionța.
CÂRLIONȚÁ, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. [Pr.: -li-on-] – Din cârlionț.
CÂRLIONȚÁ, cârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face cârlionți, inele. [Pr.: -li-on-] – Din cârlionț.
cârlionțá (a ~) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 cârlionțeáză
cârlionțá vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 1 sg. cârlionțéz, 3 sg. și pl. cârlionțeáză
CÂRLIONȚÁ vb. v. ondula.
A CÂRLIONȚÁ ~éz tranz. A face să se cârlionțeze; a ondula. [Sil. -li-on-] /Din cârlionț
A SE CÂRLIONȚÁ se ~eáză intranz. A se răsuci în inele; a se face cârlionți; a se ondula; a se încreți; a se bucla. [Sil. -li-on-] /Din cârlionț
cârlionțà v. a bucla.
cîrlionțéz v. tr. (d. cîrlionț). Fac în formă de cîrlionț: a cîrlionța păru, patine cîrlionțate. – Și scîrl- și încîrl-.
CÎRLIONȚA vb. a (se) bucla, a (se) inela, a (se) încreți, a (se) ondula, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

cârlionța dex

Intrare: cârlionța
cârlionța verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-on-