cârlionț definitie

13 definiții pentru cârlionț

cârliónț [At: I. VĂCĂRESCU, P. 100 /15 / P: ~li-onț / V: ~oánță sf, ~ón, sc~ / Pl: (1) ~i, (3) ~oánțe / E: nct] 1 sm Șuviță de păr răsucită în spirală Si: buclă, cârligel (6), perciune, scâr, zuluf. 2 av Răsucit. 3 sn Unealtă de prins pește de forma unei linguri foarte mari Si: cârstaș, chipcel, posfat, târboc Cf năpatcă.
CÂRLIÓNȚ, cârlionți, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [Pr.: -li-onț] – Et. nec.
CÂRLIÓNȚ, cârlionți, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [Pr.: -li-onț] – Et. nec.
CÎRLIÓNȚ, cîrlionți, s. m. Șuviță de păr încrețită în spirală, în formă de inel; buclă, zuluf. Era foarte frumoasă, cu părul negru strălucitor strîns numai cîrlionți împrejurul capului. DUMITRIU, B. F. 144. Cirlionții blonzi, fini, care ii tivesc ca o umbră ceafa rotundă. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Pronunțat: -li-onț.
cârliónț (-li-onț) s. m., pl. cârliónți
cârliónț s. m. (sil. -li-onț), pl. cârliónți
CÂRLIÓNȚ s. v. buclă.
CÂRLIÓNȚ s. v. chepcel.
CÂRLIÓNȚ ~i m. Șuviță de păr în formă de spirală; buclă; zuluf. [Sil. -li-onț] /Orig. nec.
cârlionț m. 1. buclă; 2. cârlig de pescuit. [Derivat din acelaș primitiv ca cârlig].
cîrliónț m. (din cîrligonț, d. cîrlig. V. cîrlibonț). Cĭuf orĭ moț încovoĭat, ca zulufiĭ, saŭ ca percĭuniĭ (V. buclă). Penele cele încovoĭate de deasupra coadeĭ rățoĭuluĭ. Ĭal. Br. Cĭorpac, chipceag (forma ca laba gîșteĭ). – Și scîrlionț. În Vc. scărlăunț, în Meh. (s)cărlăonț.
CÎRLIO s. buclă, creț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (reg.) scîrlionț, zgîrlăunte, (Ban.) cocor, (prin Munt. și Mold.) scîr. (~ al părului cuiva.)
cîrlio s. v. CHEPCEL.

cârlionț dex

Intrare: cârlionț
cârlionț substantiv masculin
  • silabisire: -li-onț