cârligel definitie

12 definiții pentru cârligel

cârligél [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pl: ~e, ~igéi / E: cârlig + -el] 1-2 sn (Șhp) Cârlig (1) (mic) Si: cârligaș (1-2). 3 sn Croșetă. 4 sn Cârlig (12) de fereastră. 5 sn Cârlig (14). 6 sn Cârlionț. 7 sm (Bot; mpl) Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 8 sm (Bot; mpl) Viorea (Viola odorata). 9 sm (Bot; șîc) ~ei-pătați Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 10 (Bot; îf căr~) Răculeț (Polygonum bistorta). 11 (Bot) Nemțișor (Consolida regalis). 12 (Bot; mpl) Răcitoaică (Epilobium roseum). 13 (Bot; îc) ~ei-de-somot (Viola wittrockiana).
CÂRLIGÉL, cârligele, s. n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaș. – Cârlig + suf. -el.
CÂRLIGÉL, cârligele, s. n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaș. – Cârlig + suf. -el.
CÎRLIGÉL, cîrligele, s. n. Cîrligaș. Și atunci ne vom sui Și din pod vom coborî Slănina din cîrligele Și-om tăia-o bucățele. MARIAN, S. 185.
cârligél s. n., pl. cârligéle
cârligél s. n., pl. cârligéle
CÂRLIGÉL s. cârligaș.
CÂRLIGÉL s. v. croșetă, igliță, răculeț, toporaș, violetă, viorea.
cîrligél n., pl. e. Cîrlig mic.
cîrligei s. pl. v. DANTELĂ.
CÎRLIGEL s. cârligaș.
cîrligel s. v. CROȘETĂ. IGLIȚĂ. RĂCULEȚ. TOPORAS. VIOLETĂ. VIOREA.

cârligel dex

Intrare: cârligel
cârligel substantiv neutru