cârcoti definitie

11 definiții pentru cârcoti

cârcotí2 vr [At: DA ms / Pzi: ~tésc / E: fo] (Reg) 1 A râde. 2 A chicoti.
cârcotí1 [At: REV. CRIT. III / Pzi: ~tésc / E: cârcotă] (Pop) 1 vir A se certa mereu Si: a cârcota (1). 2 vi A-și arăta nemulțumirea Și: a cârcota (2), a cârti. 3 vi A căuta subterfugii Si: a cârcota (3). 4 vi A tărăgăna. 5 vi A încurca. 6 vi (Ban#; îf $~ter, d. viermii dintr-un cadavru) A viermui.
CÂRCOTÍ, cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă.
CÂRCOTÍ, cârcotesc, vb. IV. Intranz. și refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se sfădi mereu. ♦ Intranz. A-și arăta nemulțumirea; a cârti. – Din cârcotă.
CÎRCOTÍ, circotesc, vb. IV. Intranz. A umbla cu cîrcota, a se certa, a se sfădi.
cârcotí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotésc, imperf. 3 sg. cârcoteá; conj. prez. 3 să cârcoteáscă
cârcotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcotésc, imperf. 3 sg. cârcoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârcoteáscă
CÂRCOTÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.
A CÂRCOTÍ ~ésc intranz. pop. 1) A căuta motiv de ceartă. 2) A-și manifesta mereu nemulțumirea, bombănind. /Din cârc
cîrcotésc v. intr. (d. cîrcotă). Rar. Șicanez: nu asupri pe săracĭ, nu cîrcoti, nu omorî (ChN. I, 168).
cîrcoti vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.

cârcoti dex

Intrare: cârcoti
cârcoti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a