cârcotă definitie

2 intrări

12 definiții pentru cârcotă

cấrcotă sf [At: POLIZU / V: ~cută / Pl: ~te / E: cf srb krkotja „inflexibilitate”] (Pfm) 1 Neînțelegere. 2 Ceartă. 3 (Îe) A intra (sau a se băga, a pune, a umbla) în ~ (cu cineva) A se certa (cu cineva). 4 (Cer; uneori complinit prin „de om”) Om veșnic nemulțumit. 5 (Cer) Om indecis, care caută mereu subtrefugii. 6 (Csc; Ban) Mulțime de oameni îngrămădiți la un loc Si: îmbulzeală, înghesuială.
CẤRCOTĂ, cârcote, s. f. (Pop. și fam.) Neînțelegere, ceartă, gâlceavă. ◊ Loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – Cf. sb. krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”.
CẤRCOTĂ, cârcote, s. f. (Pop. și fam.) Neînțelegere, ceartă, gâlceavă. ◊ Loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – Cf. scr. krkotja „lipsă de mlădiere, inflexibilitate”.
CÎ́RCOTĂ, cîrcote, s. f. Neînțelegere, ceartă, pricină, gîlceavă. Cîrcote și... răutăți iscodesc femeile vecinilor. SADOVEANU, D. P. 117. Cîștigase [boi erul]... cu cîrcota și cu mita vechea judecată ce avea cu dîrjii moșneni de la Toroipanu. M. I CARAGIALE, C. 90. În țara de jos, tihnă. Negoțul se petrece fără cîrcotă. DELAVRANCEA, A. 22. ◊ Expr. A intra (sau a se băga) în cîrcotă (cu cineva) = a ajunge la ceartă, a se certa (cu cineva). Ce făcuși, jupîne, de intrași in cîrcotă cu boierii? PAS, Z. III 186. Ce sînt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?... Că de! drept să-ți spun, cu boierii în cîrcotă nu mă bag. CARAGIALE, O. III 41.
cấrcotă (pop.) s. f., g.-d. art. cấrcotei; pl. cấrcote
cârcotă s. f., pl. cârcote
CÂRCOTĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
CÂRCOTĂ ~e f. pop. Schimb de cuvinte tari (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă. ◊ A intra (sau a se băga) în ~ cu cineva a se certa cu cineva. /v. a cârcoti
cârcotă f. ceartă, gâlceava pentru nimicuri. [Cf. cârcăi].
cî́rcotă f., pl. e (ceh. krkot, cîrîire, krkati, a cîrîi, rudă cu cîrcîĭ, cîrc, crîcnesc). Ceartă, sfadă. Șicană. V. chițibuș.
cîrcotă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
CÎRCOTĂ subst. 1. – Gh. boier 1829 (Fil); 2. – Ilie (Isp II1); – Sandul (Tut).

cârcotă dex

Intrare: cârcotă
cârcotă substantiv feminin
Intrare: Cârcotă
Cârcotă