cârciumărit definitie

14 definiții pentru cârciumărit

cârciumărí [At: MOXA 360/13 / V: ~cim~, crâșm~ / Pzi: ~resc / E: cârciumar] 1 vi (Pop) A avea în proprietate o cârciumă. 2 vi (Pop) A vinde într-o cârciumă. 3 vi (Pop) A servi într-o cârciumă. 4 vi (Pop; iuz) A bea într-o cârciumă. 5 (Înv; pgn) A face negoț ilicit cu ceva. modificată
cârciumărít sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 403/1 / V: crâșm~ / Pl: ~uri / E: cârciumări] 1 Vânzare într-o cârciumă. 2 Servire într-o cârciumă. 3 Cărciumărie1. 4 (Înv) Impozit care era perceput pe cârciumi.
CÂRCIUMĂRÍ, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoț ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.
CÂRCIUMĂRÍT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. – V. cârciumări.
CÂRCIUMĂRÍ, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoț ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.
CÂRCIUMĂRÍT s. n. 1. (Pop.) Faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei. 2. Impozit care era perceput în trecut pe cârciumi. – V. cârciumări.
CÎRCIUMĂRÍ, cîrciumăresc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular) A ține circiumă, a vinde și a servi băuturi alcoolice într-o circiumă. Ziua Circiumărește... Iar noaptea Măcelărește. TEODORESCU, P. P. 538. Vin cine vindea Și-mi cîrciumărea? Chira Chiralină... TEODORESCU, P. P. 647.
CÎRCIUMĂRÍT s. n. Faptul de a cîrciumări; ocupația cîrciumarului.
cârciumărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumărésc, imperf. 3 sg. cârciumăreá; conj. prez. 3 să cârciumăreáscă
cârciumărít (pop.) s. n.
cârciumărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârciumărésc, imperf. 3 sg. cârciumăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârciumăreáscă
cârciumărít s. n.
2) cîrcĭumărésc v. intr. Vest. Trăĭesc ca cîrcĭumar: mulțĭ anĭ a cîrcĭumărit.
cîrcĭumărít n., pl. urĭ. Odinioară, bir pe cîrcĭumĭ. Acțiunea de a fi cîrcĭumar: a trăi cu cîrcĭumăritu, din cîrcĭumărit.

cârciumărit dex

Intrare: cârciumări
cârciumări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: cârciumărit
cârciumărit substantiv neutru