cârciocár sm vz cârciogar

cârciogár sm [At: ALECSANDRI, T. 840 / V: ~obár, ~cár, ~ciubár, cor~ / Pl: ~i / E: cârciog + -ar] (Reg) 1 Om căruia îi plac cearta, procesele. 2 Om care găsește o obiecție la orice Si: cârciobaș (1), cârciobov (1), cârcotaș. 3 (Înv) Apărător la judecătorii Si: cârciobaș (2), cârciobov (2).

CÂRCIOBÁR s. m. v. cârciogar.

CÂRCIOCÁR s. m. v. cârciogar.

CÂRCIOGÁR, cârciogari, s. m. (Reg.) Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș. [Var.: cârciocár, cârciobár, corciogár s. m.] – Cârciog + suf. -ar.

CORCIOGÁR s. m. v. cârciogar.

CÂRCIOBÁR s. m. v. cârciogar.

CÂRCIOCÁR s. m. v. cârciogar.

CÂRCIOGÁR, cârciogari, s. m. (Reg.) Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș. [Var.: cârciocár, cârciobár, corciogár s. m.] – Cârciog + suf. -ar.

CORCIOGÁR s. m. v. cârciogar.

CÎRCIOCÁR s. m. v. cîrciogar.

CÎRCIOGÁR, cîrciogari, s. m. Om care caută cîrcioguri, ceartă; cîrcotaș. (în forma cîrciocar) Hoțu de Pepelea îi cîrciocar de frunte. ALECSANDRI, T. 840. – Variante: cîrciocár, corciogár, (CREANGĂ, A. 150) s. m.

CORCIOGÁR s. m. v. cîrciogar.

cârciogár (reg.) s. m., pl. cârciogári

cârciogár s. m., pl. cârciogári

CÂRCIOGÁR adj., s. v. arțăgos, certăreț, cârcotaș, gâlcevitor, scandalagiu, șicanator.

cârciocar m. cel ce caută subtilități advocățești: e cârciocar de frunte AL.

cîrcĭobár, -gár și -cár m. (d. cîrcĭob). Fam. Chițibușar, șicanator. Adj. Un avocat cîrcĭogar, o femeĭe cîrcĭogară saŭ -ăreasă.

corcĭogár, V. cîrcĭogar.

cîrciogar adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. CÎRCOTAȘ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. ȘICANATOR.