cârcimăreasă definitie

44 definiții pentru cârcimăreasă

cârcimăreásă sf vz cârciumăreasă
cârciumár sm [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / V: ~cim~, ~rșmár, (reg) câjmár, crăcimár, crâcimár, crâjmár, crijmár, crișmár / Pl: ~i / E: cârciumă + -ar] Proprietar de cârciumă.
CÂRCIMĂREÁSĂ s. f. v. cârciumăreasă.
CÂRCIMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță.
CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar al unei cârciumi. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.
CÂRCIUMĂREÁSĂ, cârciumărese, s. f. 1. Femeie care are în proprietate o cârciumă; nevastă de cârciumar; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreásă, (reg.) cârcimăreásă s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.
CÂRCIUMĂRÍȚĂ, cârciumărițe, s. f. Cârciumăreasă (1). [Var.: crâșmăríță, (reg.) cârcimăríță s. f.] – Cârciumar + suf. -iță.
CRĂCIMÁR s. m. v. cârciumar.
CRÂȘMÁR s. m. v. cârciumar.
CRÂȘMĂREÁSĂ s. f. v. cârciumăreasă.
CRÂȘMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță.
CÂRCIMĂREÁSĂ s. f. v. cârciumăreasă.
CÂRCIMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță.
CÂRCIUMÁR, cârciumari, s. m. Proprietar de cârciumă. [Var.: crâșmár, (reg.) crăcimár s. m.] – Cârciumă + suf. -ar.
CÂRCIUMĂREÁSĂ, cârciumărese, s. f. 1. Nevastă de cârciumar; femeie care are în proprietate o cârciumă; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreásă, (reg.) cârcimăreásă s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.
CÂRCIUMĂRÍȚĂ, cârciumărițe, s. f. Cârciumăreasă (1). [Var.: crâșmăríță, (reg.) cârcimăríță s. f.] – Cârciumar + suf. -iță.
CRĂCIMÁR s. m. v. cârciumar.
CRÂȘMÁR s. m. v. cârciumar.
CRÂȘMĂREÁSĂ s. f. v. cârciumăreasă.
CRÂȘMĂRÍȚĂ s. f. v. cârciumăriță.
CÎRCIMĂREÁSĂ s. f. v. cîrciumăreasă.
CÎRCIMĂRÍȚĂ s. f. v. cîrciumăreasă.
CÎRCIUMÁR, cîrciumari, s. m. Persoană care ține o cîrciumă. Doi țărani se tocmeau de afară cu cîrciumarul voinic și gras. REBREANU, R. I 93. Măi podar, Măi cîrciumar, Trage podul, Să trec Oltul. TEODORESCU, P. P. 292. – Variantă: crăcimár (pronunțat crăci-mar) (NEGRUZZI, S. II 233) s. m.
CÎRCIUMĂREÁSĂ, cîrciumărese, s. f. 1. Nevastă de cîrciumar; femeie care ține o circiumă. Își ia nevastă frumoasă Ș-o pune cîrciumăreasă. BIBICESCU, P. P. 181. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mari, albe, galbene sau roșii (Zinnia elegans). În rond, ca-n horă, se-nvîrteau flori dese: Petunii albe și cîrciumărese. BOTEZ, F. S. 56. – Variantă: cîrcimăreásă (pronunțat cîrci-mă-) (TEODORESCU, P. P. 331) s. f.
CÎRCIUMĂRÍȚĂ, cîrciumărițe, s. f. Cîrciumăreasă (1). – Variantă: cîrcimăríță (pronunța cîrci-mă-) (TEODORESCU, P. P. 331) s. f.
CRĂCIMÁR s. m. v. cîrciumar.
CRÎȘMÁR, crîșmari, s. m. (Mold., Transilv.) Cîrciumar. Crîșmarul nostru Mihăilă L-a spînzurat pe Negrilă în pivnița cea mai adîncă, Tot taie din el și mănîncă (Porcul afumat). SADOVEANU, P. C. 15. Crîșmarii te mint și nu știu lăutarii Aievea ce-i graiul din strună. GOGA, P. 44. Au luat de la crîșmar cîte trei lei, pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. SP. POPESCU, M. G. 23.
CRÎȘMĂREÁSĂ, crîșmărese, s. f. (Mold., Transilv.) Cîrciumăreasă. Sărbătoarea, și duminica vezi toate crîșmăresele gătite. NEGRUZZI, S. I 315.
CRÎȘMĂRÍȚĂ, crîșmărițe, s. f. (Mold., Transilv.) Cîrciumăreasă. Zi, măi Laie, înc-un cîntec De-o cămașă cu altiță Și de-un drac cu ochii vineți, De-o Aniță crîșmăriță. GOGA, P. 75. Crîșmărița, cum ne-a văzut, pe loc ne-a sărit înainte. CREANGĂ, A. 96.
cârciumár s. m., pl. cârciumári
cârciumăreásă s. f., g.-d. art. cârciumărései; pl. cârciumărése
cârciumăríță s. f., g.-d. art. cârciumăríței; pl. cârciumăríțe
cârciumár s. m., pl. cârciumári
cârciumăreásă s. f., g.-d. art. cârciumărései; pl. cârciumărése
cârciumăríță s. f., g.-d. art. cârciumăríței; pl. cârciumăríțe
CÂRCIUMĂREÁSĂ s. I. cârciumăriță. (În cârciumă servea o ~.) II. (BOT.; Zinnia elegans) (reg.) măciuci (pl.).
CÂRCIUMĂRÍȚĂ s. v. cârciumăreasă.
CÂRCIUMÁR ~i m. Persoană care ține o cârciumă. [Sil. câr-ciu-] /cârciumă + suf. ~ar
CÂRCIUMĂREÁSĂ ~ése f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. 3) Plantă decorativă anuală cu flori roșii, albe sau galbene. /cârciumar + suf. ~easă
CÂRCIUMĂRÍȚĂ ~e f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. /cârciumar + suf. ~ăriță
cârciumar m. cel ce ține o cârciumă.
cîrcĭumár m. Vest. Acela care ține cîrcĭumă, orîndar. – În Mold. nord. crîșmar, în sud crișmar. Fem. -ăreasă, pl. ese, și -ăriță, pl. e.
CÎRCIUMĂREA s. 1. cîrciumăriță. (În cîrciumă servea o ~.) 2. (BOT.; Zinnia elegans) măciuci (pl.).
CÎRCIUMĂRIȚĂ s. circiumăreasă. (~, nevasta cîrciumarului.)

cârcimăreasă dex

Intrare: cârciumar
cârcimăriță substantiv feminin admite vocativul
cârcimăreasă substantiv feminin admite vocativul
crâșmăriță substantiv feminin admite vocativul
crâșmăreasă substantiv feminin admite vocativul
crăcimar admite vocativul substantiv masculin
crâșmar substantiv masculin admite vocativul
cârciumăriță substantiv feminin admite vocativul
cârciumăreasă substantiv feminin admite vocativul
cârciumar substantiv masculin admite vocativul
Intrare: cârcimăreasă
cârcimăreasă