cârcimă definitie

2 intrări

22 definiții pentru cârcimă

cấrcimă sf vz cârciumă
cấrciumă sf [At: CORESI, ap. GCR I, 20 / V: ~címă, cấrșmă, cấjmă, crấcimă, crấjmă, crấșmă, críșmă / Pl: ~mi, (înv) ~me / E: vsl кpъцъмa] (Pop) Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncare).
CẤRCIMĂ s. f. v. cârciumă.
CẤRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri); birt. [Var.: crấșmă, (reg.) cấrcimă s. f.] – Din sl. krucima.
CRẤȘMĂ s. f. v. cârciumă.
CẤRCIMĂ s. f. v. cârciumă.
CẤRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri). [Var.: crấșmă, (reg.) cấrcimă s. f.] – Din sl. krucima.
CRẤȘMĂ s. f. v. cârciumă.
CÎ́RCIMĂ s. f. v. cîrciumă.
CÎ́RCIUMĂ, cîrciumi, s. f. (Mai ales la țară și la periferia orașelor; azi pe cale de dispariție) Local (ținînd de sectorul comerțului particular) unde se vînd și se consumă băuturi alcoolice și mîncăruri. Ușa cîrciumii se deschide și Corpodan vorbește din prag cuiva din cîrciumă. DAVIDOGLU, M. 9. Picături de ploaie înghețată ca niște sfîrcuri de bice cădeau în vîrtejurile vîntului... Lumea îngrozită fugea la adăpost prin cîrciumi și cafenele. BART, 237. – Variantă: cîrcimă (pronunțat cîrci-mă) (COȘBUC, P. I 175) s. f.
CRÎ́ȘMĂ, crîșme, s. f. (Mold., Transilv.) Cîrciumă. Duminica, crîșmele... par a fi niște ființe vii, care vuiesc adînc. SADOVEANU, O. VII 273. Crîșmă bună, crîșmă veche lîngă crucea de la moară, în zadar îți caut rostul zilelor de-odinioară. GOGA, C. P. 36. Or fi fugit!... cine știe?... La vro crîșmă poate... ALECSANDRI, T. I 113. S-au dus la o crîșmă, unde s-au pus să bea. NEGRUZZI, S. I 32. – Variantă: (regional) críșmă (AGÎRBICEANU, S. P. 16) s. f.
cấrciumă s. f., g.-d. art. cấrciumii; pl. cấrciumi
crấșmă (pop.) s. f., g.-d. art. crấșmei; pl. crấșme
cârciumă s. f., g.-d. art. cârciumii; pl. cârciumi
crâșmă s. f., g.-d. art. crâșmei; pl. crâșme
CÂRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceardă, (Transilv. și Bucov.) prepanație. (Bea într-o ~.)
cîrciumă (cîrciumi), s. f. – Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mîncăruri). – Var. cîrcimă, crîcimă, crîșmă, crîjmă (cu der. săi). Sl. krŭčĭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 318; Cihac, II, 41; Meyer 207; Berneker 666; Conev 88); cf. bg. krŭčma, sb., slov. krčma, mag. korcsima. Der. cîrciumar, s. m. (proprietar de cîrciumă); cîrciumăreasă, s. f. (nevastă de cîrciumar; femeie care are o cîrciumă; plantă ornamentală, Zinnia elegans); cîrciumări, vb. (a fi cîrciumar; a trafica, a specula); cîrciumărie, s. f. (îndeletnicirea de cîrciumar); cîrciumărit, s. n. (îndeletnicirea de cîrciumar; înv., în Mold., contribuție pe cîrciumi, care reprezenta cinci lei pe an în sec. XVIII); cîrciumăriță (mai adesea crîșmăriță), s. f. (cîrciumăreasă). Der. reprezintă adesea forme sl., cf. bg. krŭčmar, krŭčmarica, slov., cr. krčmariti (< sl. kručĭmiti).
CÂRCIUMĂ ~e f. Local (la sat sau la periferia orașului) unde se consumă băuturi alcoolice. [Sil. -ciu-mă; G.-D. cârciumei] /<sl. kruțima
cârciumă f. prăvălie unde se vinde vin și rachiu cu mărunțișul. [Slav. KRŬČĬMA, de unde și forma Mold. crâșmă].
crâșmă f. Mold. V. cârciumă.
cî́rcĭumă f., pl. ĭ și e (vsl. krŭčĭma, bg. krŭčma, de unde și ung. korcsoma și korcsma, id.). Vest. Prăvălie în care se vinde vin, rachiŭ ș. a. – În Mold. nord crîșmă, în sud crișmă; în Trans. crîjmă și crijmă (Agrb. Înt. 137, 140, 141 și 209).
CÎRCIUMĂ s. (prin Transilv.) ceardă, (Transilv. si Bucov.) prepanație. (Bea într-o ~.)

cârcimă dex

Intrare: cârciumă
cârcimă
cârcimă
cârciumă substantiv feminin
crâșmă substantiv feminin
cârciumă
Intrare: cârcimă
cârcimă