cârcăli definitie

10 definiții pentru cârcăli

cârcăli[1] [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pzi: ~Iesc / E: ns cf srb krkaljiti] 1-2 vtr (Pop; d. alimente) A (se) prăji superficial Si: (pop) a (se) perpeli. 3-4 vtr (Pfm) A (se) murdări. 5 vt (Pfm; spc) A scrie urât, ilizibil. 6 vt (Pfm; spc) A desena (sau a picta) urât, fără talent. 7 vt (Pop) A necăji. 8-9 vtr (Pfm) A face ceva prost, de mântuială. corectată
CÂRCĂLÍ, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. sb. krkaljiti.
CÂRCĂLÍ, cârcălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) frige numai pe deasupra (un aliment); a (se) perpeli. 2. Tranz. A murdări. – Cf. scr. krkaljiti.
cârcălí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălésc, imperf. 3 sg. cârcăleá; conj. prez. 3 să cârcăleáscă
cârcălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cârcălésc, imperf. 3 sg. cârcăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. cârcăleáscă
CÂRCĂLÍ vb. v. pârpăli.
cârcălí (-lésc, -ít), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Pușcariu, Dacor., I, 595 și DAR, din sb. krkliti „a murdări”; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s. f. (lucru prost).
cîrcălésc și cărc- v. tr. (sîrb. krkaliti, id. V. cîrcală). Vest. Fam. Murdăresc, bîrcîĭ: Ce aĭ avut să-mĭ ĭeĭ batista să mĭ-o cărcăleștĭ? (Vr.-Voĭn, VR. 1907, 8, 219). A cărcăli un caĭet, geamurile.
cîrcăli vb. v. PÎRPĂLI.
cârcălí, cârcălesc, vb. tranz, refl. – 1. A (se) perpeli. 2. A face ceva pe jumătate, de mântuială. – Din srb. krkaliti „a murdări” (Pușcariu, DA, DEX); et. nesigură (MDA).

cârcăli dex

Intrare: cârcăli
cârcăli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a