cârcăiac definitie

13 definiții pentru cârcăiac

cârcăiác sm [At: ODOBESCU, S. I, 334. / V: ~câi~, ~ág, ~câiág / P: ~că-iac / Pl: ~aci / E: tc kirkayak] (Zlg; pop) Scolopendră.
CÂRCĂIÁC, cărcăieci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac. – Pl. și: cârcăiaci] – Din tc. kırkayak.
CÂRCĂIÁC, cârcăiaci, s. m. (Zool.; pop.) Scolopendră. [Pr.: -că-iac] – Din tc. kırkayak.
CÎRCĂIÁC, cîrcăieci, s. m. Animal din clasa miriapodelor, de culoare castanie, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra cingulata); urechelniă. în general șoarecii, moliile și cîrcăiecii se folosesc singuri de acele rămășițe, adesea prețioase, ale culturii. ODOBESCU, S. I 334.
cârcăiác (pop.) s. m., pl. cârcăiéci
cârcăiác s. m. (sil. -că-iac), pl. cârcăiéci
CÂRCĂIÁC s. scolopendră.
cârcăiác (cârcăiéci), s. m. – Scolopendră (Lithobius forficatus). – Var. cîrcîiac. Tc. kirkayak (Șeineanu, II, 89; Lokotsch 1280). Cihac, II, 41, a greșit punîndu-l în legătură cu cr. čarčjak „greiere”.
CÂRCĂIÁC ~iéci m. Miriapod insectivor veninos, de talie medie, care trăiește în locuri umede și întunecoase. [Sil. -că-iac] /<turc. kirkayak
cârcăiac m. insectă miriapodă, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Scolopendra). [Turc. KYRK AYK, lit. patruzeci de picioare].
cîrcăĭác, V. cîrcîĭac.
cîrcîĭác, -ăĭác și -ág m., pl. ĭecĭ, ĭegĭ (turc. kyrk-aĭak, d. kyrk, patru-zecĭ, și aĭak, picĭor). Scolopendră (arahnid miriapod), V. molie.
CÎRCĂIAC s. (ZOOL.; Scolopendra cingulata) scolopendră, (reg.) carete, urechelniță, patruzeci-de-picioare.

cârcăiac dex

Intrare: cârcăiac (pl. -iaci)
cârcăiac pl. -iaci
Intrare: cârcăiac (pl. -ieci)
cârcăiac pl. -ieci substantiv masculin
  • silabisire: -că-iac