cânticel definitie

2 intrări

13 definiții pentru cânticel

cântecél sn [At: ALEXANDRIA, 100/1 / V: ~tic~ / Pl: ~e / E: cântec + -el] 1-2 (Șhp) Cântec (6) (scurt) Si: cântecaș (1-2), cântecea (1-2), cântecuță (1-2). 3 (Îs) ~ comic Monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.
cânticél sn vz cântecel
CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.
CÂNTICÉL s. n. v. cântecel.
CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.
CÂNTICÉL s. n. v. cântecel.
CÎNTECÉL, cîntecele, s. n. Diminutiv al lui cîntec. Dă-mi răgaz să cînt un cintecel. ISPIRESCU, L. 338. Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219. Cîntecel comic = monolog comic, satiric. V. canțonetă. – Variantă: (regional) cînticél (ODOBESCU, S. III 10) s. n.
CÎNTICÉL s. n. v. cîntecel.
cântecél s. n., pl. cântecéle
cântecél s. n., pl. cântecéle
cântecel n. cântec scurt: cântecel comic.
cîntecél n., pl. e. Cîntec mic. V. canțonetă.
CÎNTICEL COMIC, specie dramatică, destinată interpretării de către un singur actor, creată și cultivată cu succes de V. Alecsandri.

cânticel dex

Intrare: cântecel
cântecel substantiv neutru
cânticel
Intrare: cânticel
cânticel