cântecel definitie

12 definiții pentru cântecel

cântecél sn [At: ALEXANDRIA, 100/1 / V: ~tic~ / Pl: ~e / E: cântec + -el] 1-2 (Șhp) Cântec (6) (scurt) Si: cântecaș (1-2), cântecea (1-2), cântecuță (1-2). 3 (Îs) ~ comic Monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.
CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.
CÂNTICÉL s. n. v. cântecel.
CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.
CÂNTICÉL s. n. v. cântecel.
CÎNTECÉL, cîntecele, s. n. Diminutiv al lui cîntec. Dă-mi răgaz să cînt un cintecel. ISPIRESCU, L. 338. Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219. Cîntecel comic = monolog comic, satiric. V. canțonetă. – Variantă: (regional) cînticél (ODOBESCU, S. III 10) s. n.
CÎNTICÉL s. n. v. cîntecel.
cântecél s. n., pl. cântecéle
cântecél s. n., pl. cântecéle
cântecel n. cântec scurt: cântecel comic.
cîntecél n., pl. e. Cîntec mic. V. canțonetă.
CÎNTICEL COMIC, specie dramatică, destinată interpretării de către un singur actor, creată și cultivată cu succes de V. Alecsandri.

cântecel dex

Intrare: cântecel
cântecel substantiv neutru
cânticel