cânepă definitie

22 definiții pentru cânepă

cấnepă sf [At: (a. 1697) IORGA, B. R. 62 / V: ~napă, ~nipă / Pl: ~pe / E: *canapa (=canabis)] 1 (Bot; șîs ~ de toamnă, ~ de iarnă) Plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze alterne dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe Si: aldan, dudăi, dudău, durhai, durhălani, durhău, durzoi, haldaroi, halduri, handări, handur, hașiș, hlandov, holdani, pordici (Cannabis sativa). 2 (Îcs) De-a dracu-n ~ Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Bot; îs) ~ indiană Varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de Nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). 4 (Bot; îc) ~codrului, ~pa-vrăghiei, ~-de-apă Cânepioară (2) (Eupatorium cannabium). 5 (Bot; reg; îc) ~pa-dracului Torțel (Cuscuta epithymum). 6 (Bot; reg; îae) Torțel (Cuscuta europaea). 7 (Bot; reg; îae) Cătină de garduri (Lycium halimifolium). 8 (Bot; reg; îc) ~de-apă Pufuleți (Ageratum houstonianum). 9 (Bot; reg; îae) Troscot (Polygonum aviculare). 10 (Bot; reg; îs) ~ de Bombay Chenaf (fibre textile din import) (Hibiscus cannabinum). 11 Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). modificată
CẤNEPĂ, cânepi, s. f. 1. Plantă erbacee anuală cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunze alterne dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată ca plantă textilă pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa). ◊ Cânepă indiană = varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de Nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ◊ Compus: cânepa-codrului = cânepioară (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). – Lat. *canapa (= cannabis).
CẤNEPĂ, cânepe, s. f. 1. Plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze alterne dințate pe margini, cu flori mici, verzui, cultivată pentru fibrele care se scot din tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa). ◊ Cânepă indiană = varietate de cânepă cultivată îndeosebi în anumite regiuni din India, Iran, Africa de nord și cele două Americi, din care se extrag stupefiante (Cannabis indica). ◊ Compus: cânepa-codrului = cânepioară (2). 2. Fibre textile extrase din tulpina de cânepă (1). – Lat. *canapa (= cannabis).
CÎNÉPĂ s. f. 1. Plantă textilă cu tulpina înaltă și dreaptă și cu frunze dințate, purtînd (cea de vară) numai flori bărbătești sau (cea de toamnă) numai flori femeiești; se cultivă pentru fibrele sale care se scot de pe tulpină și pentru uleiul care se extrage din semințe (Cannabis sativa). (Cu sens colectiv) Mă dau iute pe-o creangă mai spre poale, și o dată fac: zup! în niște cînepă. CREANGĂ, A. 40. [Sticletele] zboară, la cînepă se lasă, Ciupește două fire. NEGRUZZI, S. II 302. Avem cînepă de vară, Ș-o mîncă focul pe-afară, Iară cînepă de toamnă în șopron stă ca o doamnă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 457. ◊ Expr. (Glumeț) Cînepa-dracului = păr (încîlcit), plete. Cînd se duce băiatul acasă fără nici un purcel, îl înhață moșneagul de cînepa-dracului, și-i trage o sfîntă de bătaie. ȘEZ. II 154. ◊ Compus: cînepa-codrului = cînepioară (2). 2. Fibrele textile scoase de pe tulpina plantei descrise mai sus. [Oamenii] sînt îmbrăcați în pantaloni largi de cînepă. BOGZA, C. O. 183. Avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.
!cấnepa-códrului (plantă) (-co-dru-) s. f. art., g.-d. art. cấnepii-códrului
cấnepă s. f., g.-d. art. cấnepii; pl. cấnepi
!pásărea-cấnepii (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-cấnepii
cânepa-códrului s. f. (sil. -dru-)
cânepă s. f., g.-d. art. cânepei
pásărea-cânepei s. f.
CÂNEPA-CÓDRULUI s. v. cânepioară.
PASĂREA-CÂNEPII s. v. cânepar.
cînépă (cînepe), s. f.1. Plantă textilă. – 2. (Arg.) Păr, plete. – Var. cînipă. megl. cǫnipă. Lat. *canapa, forma vulg. de la clasicul cannabis (Diez, I, 107; Pușcariu 368; Candrea-Dens., 346; REW 1599; Philippide, II, 635; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57; DAR). Forma vulg. se confirmă prin. it. canapa; cf. și fr. chanvre, sp. cañamo, port. cannamo, alb. kërp. Miklosich, Slaw. Elem., 25, se gîndea la un etimon sl. Cf. canap. Der. cînepar, s. m. (pasărea-cînepii, Acanthus cannabina); cînepioară s. f. (plantă, turiță mare; pasărea-cînepii); cînepiște, s. f. (teren cultivat cu cînepă); cînepiu, adj. (de culoarea seminței de cînepă); cînepoală, s. f. (plantă, turiță-mare, Eupatorium cannabinum; Agrimonia); cînepărie, s. f. (cînepiște). Cînepiște este o adaptare a bg. konopište (Conev 73); este însă mai greu de derivat numele de cînepar din bg. konopinka (Conev 54).
CÂNEPĂ ~e f. Plantă erbacee anuală, cu tulpina dreaptă și cu frunzele dințate, care se cultivă pentru fibrele textile, din care se fac țesături groase, și pentru semințele din care se extrage ulei folosit la prepararea lacurilor. /<lat. canepa
cânepa-dracului f. 1. plantă numită și borangic; 2. fam. chică: am s’o ieu de cânepa dracului și am s’o învăț eu CR.
cânepă f. plantă a carii tulpină fibroasă servă la facerea pânzeturilor și a frânghiilor, semințele ei oleaginoase dau un uleiu mai puțin căutat ca cel de in; cânepa e originară din India, de unde s’a introdus în Europa (Cannabis sativa). [Lat. vulg. CANAPA (cf. it. canape) = clasic CANNABIS].
cî́nepă (vest) și cî́nipă (est) f., pl.?; (lat. cánnabis, cánnabus, pop. cánapa, [în Banat cînăpă], d. vgr. kánnabis, kánnabosĭ [vsl. konopĭa, konoplĭa; vgerm. hanaf, ngerm. hanf; pers. kanab, kanav, arm. kanap’, kanep’, ar. kunneb. V. conabĭŭ, coropișniță]; it. cánapa, pv. canebe, fr. chanvre, cat. cánem, sp. cáñamo, pg. canamo. V. canava). O plantă canabiacee textilă și uleĭoasă (cánnabis sativa). Cînepa codruluĭ, dumbravnic. Cînepa draculuĭ, 1) cúscută (?), 2) (Mold. Iron). chica femeĭască: a apucat-o de cînepa draculuĭ. – Din cotoru cînepeĭ se desprind fibrele textile. Din semințele eĭ se scoate uleĭ și julfă. Cînepa maĭ conține și canabină, o substanță rășinoasă din care se face hașișu. V. in, buc 1, fuĭor.
cînepa-codrului s. v. CÎNEPIOARĂ.
pasărea-cînepii s. v. CÎNEPAR.
cấnepă, s.f. – (bot.) Plantă textilă (Cannabis sativa L.). În Maramureș, până la mijlocul sec. XX a fost materia primă de bază pentru confecționarea îmbrăcămintei și a textilelor de casă. ♦ (gastr.) Din făina de cânepă se obținea o pastă cu care se umpleau plăcintele, ori o supă, numită julfă. Se punea pe varză, tăieței și alte mâncăruri de post. Uleiul din semințe de cânepă a fost înlocuit ulterior cu uleiul din floarea-soarelui. ♦ (med. pop.) În diferite combinații se folosea pentru vindecarea bubelor dulci, a hemoroizilor, pentru reumatism și boli de stomac; se folosea și în medicina veterinară. ♦ (mag.) Câlții de cânepă se foloseau în practici magice de ursit. ♦ Cultura cânepei: „Pământul se ogorește de cu toamnă, se gunoiește iarna, primăvara iar se ară, iar după ce s-a semănat popușoiul se seamănă cânepa, apoi se grăpează. E bine să se păzească până încolțește, căci păsările ridică sămânța cânepei. Cânepa de vară se culege când polenul este copt. Cea de toamnă, care dă sămânța, se culege atunci când s-a copt sămânța. Se culege în snopi, apoi, după ce s-a uscat bine, se pune în apa stătătoare numită topilă, unde, după două-trei săptămâni, putrezește partea lemnoasă, rămânând partea fibroasă. Atunci se scoate, se spală de mâl și, uscată bine, se melițează” (Bârlea, 1924, II: 469). Apoi, se transformă în fuioare, care se periază: „Din periatu iesta să scoteau trei produse: fuiorul, cel mai bun, urzala, mai puțin bună și câlții. Fuiorul să torcea subțire și apoi să urzea” (Memoria, 2007: 2.129). Practica a dispărut o dată cu importul de produse textile industriale: „Când am fost eu mică, am avut cânepă multă, că atunci se semăna cânepă, că nu erau atâtea joljuri în bold” (Vlad Maria, 76 ani, Săliștea de Sus, cf. Bilțiu, 1999: 134). – Lat. pop. *canapa, de la cannabis „cânepă” (Pușcariu, CDDE, Philippide, Rosetti, DA, cf. DER; MDA) < vgr. kannabis (Scriban).
cấnepă, s.f. – (bot.) Plantă textilă (Cannabis sativa L.). Cultură tradițională în satele maramureșene până la jumătatea sec. XX, o dată cu importul de produse textile industriale: „Să îmi gunoiesc holda, / Să se facă cânepa, / Să-mi fac cămășuță nouă…” (Memoria 2001: 90); „Când am fost eu mică, am avut cânepă multă, că nu erau atâtea joljuri în bold” (Bilțiu 1999: 134). – Lat. *canapa (= cannabis).
CANNABIS L., CÎNEPĂ, fam. Moraceae. Gen originar din India, are o singură specie.: Cannabis sativa L. Plantă anuală, erbacee, dioică, cu tulpina dreaptă, fistuloasă, peste 3 m înălțime. Frunze deschise la culoare, palmat-sectate, cu 3-11 lobi ascuțiți și dințați pe margine, cele superioare întregi, alterne, cele de la bază, opuse. Înflorește vara. Flori verzui, cele femele dispuse în glomerule la subsuoara frunzelor superioare, cele mascule în panicule axilare în vîrful tulpinii.

cânepă dex

Intrare: cânepă (pl. -e)
cânepă pl. -e substantiv feminin
Intrare: cânepă (pl. -i)
cânepă pl. -i
Intrare: cânepa-codrului
cânepa-codrului (numai) singular substantiv feminin articulat
Intrare: pasărea-cânepii
pasărea-cânepii substantiv feminin articulat (numai) singular