câmpenesc definitie

11 definiții pentru câmpenesc

câmpenésc, ~eáscă a [At: EMINESCU, N. 50 / Pl: ~ești / E: câmpean + -esc] 1-2 Care aparține câmpului (1) sau vieții la țară Si: câmpean (1-2), câmpesc (1-2), (rar) campestru (1-2). 3-4 Referitor la câmp (1) sau la viața la țară Si: câmpean (3-4), câmpesc (3-4), (rar) campestru (3-4). 5-6 Care provine de la câmp (1) sau de la țară Si: câmpean (5-6), câmpesc (5-6), (rar) campestru (5-6). 7-8 Specific câmpului (1) sau vieții la țară Si: câmpean (7-8), câmpesc (7-8), (rar) campestru (4).
CÂMPENÉSC, -EÁSCĂ, câmpenești, adj. De (la) câmp (1) sau de (la) țară, specific câmpului sau vieții de la țară; câmpean, câmpesc. – Câmpean + suf. -esc.
CÂMPENÉSC, -EÁSCĂ, câmpenești, adj. De (la) câmp (1) sau de (la) țară, specific câmpului sau vieții de la țară; câmpean, câmpesc. – Câmpean + suf. -esc.
CÎMPENÉSC, -EÁSCĂ, cîmpenești, adj. De (la) cîmp sau de la țară; specific cîmpului sau vieții de la țară. V. rustic. [Poeții anului 1848] ne cîntau mărirea țârii, splendoarea cîmpiei și a plaiurilor, viața cîmpenească. GHEREA, ST. CR. I 78. Așa-i viața cîmpenească, zise Moș Luca, ciosmălindu-se și învîrtindu-se ca pe jăratic, de răul țânțărimii. CREANGĂ, A. 125. Stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale ceriului... și armonia cîmpenească împle sara cu miile ei de glasuri. EMINESCU, N. 30.
câmpenésc adj. m., f. câmpeneáscă; pl. m. și f. câmpenéști
câmpenésc adj. m., f. câmpeneáscă; pl. m. și f. câmpenéști
CÂMPENÉSC adj. 1. pastoral, rural, rustic, țărănesc, (livr.) agrest, campestru, (rar) câmpean. (Idilă ~ească.) 2. v. bucolic.
CÂMPENÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de viața de la țară; propriu vieții de la țară; de la câmp; pastoral; rustic; bucolic. /câmpean + suf. ~esc
câmpenesc a. 1. ce ține de câmp; 2. se zice de boul mijlociu la înălțime și voinic.
cîmpenésc, -eáscă adj. Campestru, de cîmp: port, costum cîmpenesc.
CÎMPENESC adj. pastoral, rural, rustic, țărănesc, (livr.) campestru, (rar) cîmpean. (Idilă ~.)

câmpenesc dex

Intrare: câmpenesc
câmpenesc adjectiv