câmpean definitie

14 definiții pentru câmpean

câmpeán, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, -~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).
CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
CÎMPEÁN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.
CÎMPEÁN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.
câmpeán adj. m., s. m., pl. câmpéni; adj. f. câmpeánă, pl. câmpéne
câmpeán s. m., adj. m., pl. câmpéni; f. sg. câmpeánă, pl. câmpéne
CÂMPEÁN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, țărănesc.
CÂMPEÁN s. (prin Transilv.) țăran. (~ul este locuitorul de la câmpie.)
CÂMPEÁN ~éni m. Locuitor de la câmp. /câmp + suf. ~ean
câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.
cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.
cîmpean adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ȚĂRĂNESC.
CÎMPEAN s. (prin Transilv.) țăran. (~ este locuitorul de la cîmpie.)

câmpean dex

Intrare: câmpean (adj.)
câmpean adjectiv
Intrare: câmpean (s.m.)
câmpean substantiv masculin