câinoșenie definitie

8 definiții pentru câinoșenie

câinoșénie sf [At: STANCU, D. 31 / V: cân~ / Pl: ~ii / E: câinos + -enie] Câinie.
CÂINOȘÉNIE s. f. Câinie. – Câinos + suf. -enie.
CÂINOȘÉNIE s. f. Câinie. – Câinos + suf. -enie.
CÎINOȘÉNIE, s. f. Răutate, cruzime. Pînă acolo nu merge el cu cîinoșenia. STANCU, D. 34. Știam cîinoșenia lui Știrbei. CAMIL PETRESCU, B. 225.
câinoșénie (-ni-e) s. f., art. câinoșénia (-ni-a), g.-d. câinoșénii, art. câinoșéniei
câinoșénie s. f. (sil. -ni-e), art. câinoșénia (sil. -ni-a), g.-d. câinoșénii, art. câinoșéniei
CÂINOȘÉNIE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.
cîinoșenie s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

câinoșenie dex

Intrare: câinoșenie
câinoșenie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e