câș definitie

2 intrări

31 definiții pentru câș

câș1 i vz hâș
câș2, ~ă [At: ADAM, S. 160 / Pl: ~i, ~e / E: câși (pll câs < bg кyc „scurt”)] 1 a (Reg) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete Si: ciung. 2 a (Reg) Care are o infirmitate la mână. 3-4 a, av (Fam) Strâmb.
CÂȘ1 interj. v. hâș.
CÂȘ2, -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”).
HÂCI1 interj. v. hâș.[1]
HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee.
CÂȘ1 interj. v. hâș.
CÂȘ2, -Ă, câși, -e, adj., adv. 1. Adj. (Reg.) Care este lipsit de unul sau de mai multe degete; ciung. 2. Adj. și adv. (Fam.) (Care este) strâmb. – Din câși (pl. lui *câs < bg. kus „scurt”).
HÂCI1 interj. v. hâș.
HÂȘ interj. Cuvânt cu care se alungă găinile sau alte păsări (de curte). [Var.: câș, hâci interj.] – Onomatopee.
CÎȘ1 interj. v. hîș.
CÎȘ2, -Ă, cîși, -e, adj. (Regional) Care are o infirmitate la mînă sau căruia îi lipsesc unul sau mai multe degete; ciung. Ai să rămîi cîș de mîna dreaptă. HOGAȘ, DR. 268.
HÎCI1 interj. v. hîș.
HÎȘ interj. Strigăt cu care se alungă găinile sau alte păsări. Hîș! mînca-te-ar uliul să te mănînce! SBIERA, P. 215. Hîș, cucurigu dracului! ALECSANDRI, T. 175. Hîș! pasăre, de-acolea, Că doar nu ești fiica mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. – Variante: (Mold.) cîș (ALECSANDRI, T. 896), hîci (MARIAN, O. I 122, CONTEMPORANUL, II 13) interj.
hâș interj.
câș adj. m., pl. câși; f. sg. câșă, pl. câșe
hâș interj.
CÂȘ adj., s. v. ciung, ciunt.
cîș (cấșe), adj. – Ciung, infirm. Sl. kǫsŭ „fără coadă” (DAR), cf. bg. kăs „scurt”.
hîș interj. – Servește pentru a alunga păsările din ogradă. – Var. huș, uș. Creație spontană. – Der. hîșîi (var. cîșîi, cîșăi, hușii, hîcîi, hăcili, hîciui, hîșîi, hîșei, hucii, hușcăi, etc.), vb. (a goni, a speria, a alunga păsările); hușit, adj. (prostit, aiurit); hîtcîi, vb. (a speria, a goni).
CÂȘ interj. (se folosește pentru a alunga păsările domestice). /Onomat.
HÂȘ interj. (se folosește pentru a alunga găinile sau alte păsări) /Onomat.
hâș! int. arătând gestul și șuieratul cu care se gonesc insectele și păsările de curte. [Onomatopee].
cîj, V. cîș 1.
2) cîș și hîș, interj. de alungat păsările domestice (rudă cu rut. agúš, auš și germ. husch). – În Suc. hucĭ!
1) cîș, -ă adj. (bg. kŭs, scurt, d. vsl. konsŭ, berc, cu coada tăĭată; sîrb. kus, berc. V. cotonog). Est. Cĭunt, cotonog: mînĭ cîșe (VR. 1909, 7-8, 15 și 174). – Și cîj (Munt. est).
hîș interj. V. cîș.
cîș adj., s. v. CIUNG. CIUNT.
câș, adj., adv. – (pop.) Strâmb, de-a curmezișul. – Din bg. kǔs „scurt” < sl. konsǔ „berc, cu coada tăiată” (Scriban, DER, MDA).
câș, adj. – Strâmb, de-a curmezișul. – Din bg. kus „scurt” (MDA).
câș I adv. strâmb, deviat. II interj. folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc.

câș dex

Intrare: câș
câj adjectiv
câș 1 adj. adjectiv adverb
Intrare: hâș
câș 2 interj.
hâci 2 interj.
hăci 2 interj.
hâș