18 definiții pentru bărduire
bărdui vt [At: MARIAN, NU. 620 / Pzi: ~esc / E: bardă + -ui] 1 A ciopli cu barda (1). 2 A fasona cu barda (1). bărduíre sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: bărdui] 1 Cioplire cu barda (1) Si: bărduială. (1) bărduít1 (1). 2 Fasonare cu barda Si: bărduială (2), bărduit1 (2). BĂRDUÍ, bărduiesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. –
Bardă +
suf. -ui.
BĂRDUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a bărdui. –
V. bărdui. BĂRDUÍ, bărduiesc,
vb. IV.
Tranz. A ciopli cu barda. –
Bardă +
suf. -ui.
BĂRDUÍRE s. f. Acțiunea de a bărdui. –
v. bărdui. BĂRDUÍ, bărduiesc,
vb. IV.
Tranz. A ciopli (un lemn) cu barda. Hai, teiule, hai, Cum am să te tai, C-un topor tăios... Să te bărduiesc. SEVASTOS, C. 204.
BĂRDUÍ, bărduiesc,
vb. IV.
Tranz. A ciopli cu barda. – Din
bardă. BĂRDUÍRE s. f. Acțiunea de a bărdui.
bărduí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bărduiésc,
imperf. 3
sg. bărduiá;
conj. prez. 3 să bărduiáscă
bărduíre (rar)
s. f.,
g.-d. art. bărduírii
bărduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf.3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărduiáscă bărduíre s. f., g.-d. art. bărduírii BĂRDUÍ vb. (reg.) a bărdăși. A BĂRDUÍ ~iésc tranz. rar (lemn sau obiecte de lemn) A lucra cu barda. /Din bardă bărduì v. a lucra cu barda, a ciopli și netezi un lemn.
bărduĭésc v. tr. (d. bardă). Cĭoplesc cu barda.
BĂRDUI vb. (reg.) a bărdăși. Bărduire dex online | sinonim
Bărduire definitie
Intrare: bărdui
bărdui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bărduire
bărduire substantiv feminin