Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru bărduire

bărdui vt [At: MARIAN, NU. 620 / Pzi: ~esc / E: bardă + -ui] 1 A ciopli cu barda (1). 2 A fasona cu barda (1).
bărduíre sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: bărdui] 1 Cioplire cu barda (1) Si: bărduială. (1) bărduít1 (1). 2 Fasonare cu barda Si: bărduială (2), bărduit1 (2).
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.
BĂRDUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a bărdui. – V. bărdui.
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli cu barda. – Bardă + suf. -ui.
BĂRDUÍRE s. f. Acțiunea de a bărdui. – v. bărdui.
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli (un lemn) cu barda. Hai, teiule, hai, Cum am să te tai, C-un topor tăios... Să te bărduiesc. SEVASTOS, C. 204.
BĂRDUÍ, bărduiesc, vb. IV. Tranz. A ciopli cu barda. – Din bardă.
BĂRDUÍRE s. f. Acțiunea de a bărdui.
bărduí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf. 3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 să bărduiáscă
bărduíre (rar) s. f., g.-d. art. bărduírii
bărduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărduiésc, imperf.3 sg. bărduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărduiáscă
bărduíre s. f., g.-d. art. bărduírii
BĂRDUÍ vb. (reg.) a bărdăși.
A BĂRDUÍ ~iésc tranz. rar (lemn sau obiecte de lemn) A lucra cu barda. /Din bardă
bărduì v. a lucra cu barda, a ciopli și netezi un lemn.
bărduĭésc v. tr. (d. bardă). Cĭoplesc cu barda.
BĂRDUI vb. (reg.) a bărdăși.

Bărduire dex online | sinonim

Bărduire definitie

Intrare: bărdui
bărdui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: bărduire
bărduire substantiv feminin