Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 898264:

BĂRBÚNC s. n. (Regional) 1. (învechit) înrolare în armată, recrutare. Haideți, feciori, la cătane, Să mîncăm. pită cu carne; Haideți, feciori, la bărbunc, Să mîncăm carne de june! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 317. 2. Numele unui dans țărănesc (care se juca altădată cu prilejul recrutării), rit; și început să-mi salte călcîiele! Am să-i trag un bărbunc. V. ROM. martie 1952, 170.

Bărbunc dex online | sinonim

Bărbunc definitie