Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 833827:

BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

Bărbiță dex online | sinonim

Bărbiță definitie