Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 948910:

bănát, bănaturi, s.n. – (reg.) Necaz, supărare, mâhnire: „Să n-am prunc de legănat / Mi-aș trăi tot cu bănat” (Calendar, 1980: 17). – Din magh. bánat „tristețe, mâhnire” (Galdi, cf. DER; MDA).

Bănat dex online | sinonim

Bănat definitie