Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1028070:

bălăngăní [At: JIPESCU, O. 154 / V: (reg) -ncă-, -ăncări, -ări / Pzi: ~nesc / E: balang + -ăni] 1 vt (D. un clopot, o balangă) A suna (tare) Si: (reg) a băngăni (1). 2 vt (Reg) A trage clopotul neregulat în dungă Si: (reg) a băngăni (2). 3-4 A (se) bălăbăni (1-2). 5 vr (D. obiecte care atârnă) A se legăna.

Bălăngănit dex online | sinonim

Bălăngănit definitie