Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1028075:

bălăngăníre sf [At: DA ms / V: (reg) -lăncă-, -ăncări, -ări- / Pl: ~ri / E: bălăngăni] 1-2 Producere a unui sunet puternic (de clopot) de balangă Si: bălăngănit1 (1-2) (reg) băngănire (1-2). 3 Tragerea neregulată a clopotului în dungă. 4-9 Bălăbănire (1-6). 10 Legănare.

Bălăngănire dex online | sinonim

Bălăngănire definitie