Dicționare ale limbii române

O definiție pentru băltățel

băltățél, -eá a [At: HEM 3087 / Pl: ~ei, -ele / E: bălțat+-el] 1 (D. albine) Pestriț. 2 (D. grâu) Pătat2.

Băltățel dex online | sinonim

Băltățel definitie

Intrare: băltățel
băltățel