Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 839293:

BUȘÍ, bușesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lovi (cu pumnul), a izbi. ♦ Tranz. A împinge pe cineva cu putere; a îmbrânci, a trânti. – Din bg. bușa, sb. bušiti.

Bușire dex online | sinonim

Bușire definitie