buzunar definitie

28 definiții pentru buzunar

buzunár sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 7/19 / V: bodzăn~, bozân~, (înv) bozdon~, bozin~, boz~, burdu~, bursu~, ~ zăn~, ~ zdu~, ~ zin~, pojin~ posu~, pozon~, poz~ / Pl: ~e, (rar) ~ nări / E: ngr μπουναπα] 1 Accesoriu sub formă de săculeț aplicat la haine Cf jeb. 2 (Îs) Bani de ~ Sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. 3 (Pfm; îe) A-i mânca (cuiva) rațele din ~ A fi mic, pipernicit și prost. 4 (Pfm; îe) A fi (tot) cu mâna în (sau la) ~ A fi darnic. 5 (îae) A fi cheltuitor. 6 (Îae) A fi obligat să cheltuiască mereu. 7 (Trs; îae) A fi leneș. 8 (Pfm; îe) A avea (pe cineva) în (sau la) ~ A dispune de cineva. 9 (Pfm; îe) A avea (ceva) în ~ A fi sigur, de mai înainte, că va dispune de ceva. 10 (îla) De ~ Care se poate purta în buzunar. 11 (Îal; pex) De format mic. 12 (îal) De valoare redusă. 13 (Pfm; îe) A da din ~ A plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător).
BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar; p. ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă. Ediție de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s. n.] – Din ngr. buzunára.
POZUNÁR s. n. v. buzunar.
BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar; p. ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă. Ediție de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s. n.] – Din ngr. buzunára.
POZUNÁR s. n. v. buzunar.
BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de săculeț (de pînză, mătase etc.) cusut la haine, de obicei pe partea dinăuntru, în care se țin lucruri mărunte (batistă, bani etc.). Îmi umplu buzunarul cu maci, maci mulți, cu sîngele-voinicului și albăstrele. SAHIA, N. 24. Mi-am umplut buzunarele cu mere trotușe. SADOVEANU, N. F. 40. Însuși Tudorică Măslină scotea din tainele adinei ale buzunarelor sale o jumătate de sorcovăț și îi dădea, drumul în scripca lui Buruiană. HOGAȘ, DR. II 109. (în forma de pl. buzunări) Logofete brînză-n cui, lapte acru-m călămări, chiu și vai prin buzunări. CREANGĂ, A. 12. ◊ Loc; adj. De buzunar = care se poartă în buzunar; p. ext. de format sau de proporții (foarte) mici. Ceas de buzunar. Aparat de radio de buzunar. Dicționar de buzunar. ▭ Bani de buzunar = sumă mică de bani, destinată cheltuielilor mărunte de fiecare zi. Lampă de buzunar = lampă mică, funcționînd cu o baterie electrică. ◊ Expr. A fi (tot) cu mîna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. A da din buzunar = a plăti din bani proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A băga în buzunar = a-și însuși o sumă de bani fără justificare. A avea (sau a băga, a vîrî) în buzunar (pe cineva) = a avea (pe cineva) în puterea sau la discreția sa, a fi sigur de el, a-l avea la mînă. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva, că va ajunge în stăpînirea unui lucru. Are examenul în buzunar. – Pl. și: buzunări. – Variantă: (regional) pozunár (MACEDONSKI, O. III 25, ANT. LIT. POP. I 270) s. n.
BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporții mici. ◊ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. Bani de buzunar = sumă mică de bani, prevăzută pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s. n.] – Ngr. buzunári.
buzunár s. n., pl. buzunáre
buzunár s. n., pl. buzunáre
buzunár s. n., pl. buzunare (buzunări)
BUZUNÁR s. (prin Transilv. și Maram.) jeb. (~ la vestă.)
buzunár (-re), s. n. – Pungă interioară la haine. – Var. buzdunar, boz(d)unar, bozinar, posunar etc. Mr. buzunar. Ngr. μπουζουνάρα (Cihac, II, 641; DAR), din gr. ζωνάριον, cf. tc. zunnar „cingătoare de călugăr.” – Der. buzunări, vb. (a fura din buzunarul cuiva, a umbla în buzunarul cuiva); buzunărit, s. n. (furt); buzunăreală, s. f. (furt); îmbuzunări, vb. (a pune în buzunar, a încasa; a fura, a buzunări), cuvînt rar, format artificial, pe baza fr. empocher.
BUZUNÁR ~e n. Săculeț cusut la o haină, mai ales pe partea ei interioară, pentru a ține diferite obiecte mici de uz personal (batistă, pieptene, portmoneu etc.) sau în scopuri decorative. * De ~ care încape în buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poartă în buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hoț de ~e hoț de lucruri mărunte. A da (sau a pune, a plăti) din ~ a plăti din banii proprii o pagubă pentru care nu ești vinovat. A avea (sau a băga) pe cineva în ~ a avea pe cineva în puterea sa. A sta cu mâinile în ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari
buzunar n. săculeț cusut în haină, unde se pun bani sau alte lucruri [Gr. mod. BUZUNÉRI].
buzunár n., pl. e (ngr. ypozonari, dial. buzunari, d. vgr. ypo, dedesupt și zone, cingătoare, zonă, chimir; dim. zonarion, ngr. zunari). Pungă cusută înăuntru haĭnelor p. a pune banĭ ș.a. – În vest pozunar și pozînar. – Pl. mold. și ărĭ (cp. cu mădular): lapte acru’n călămărĭ, chiŭ și vaĭ pin buzunărĭ (Țăranu despre funcționărașĭ).
pozunár, V. buzunar.
BUZUNAR s. (prin Transilv. și Mararn.) jeb. (~ la vestă.)
MONOMOTOR DE BUZUNAR aparat de zbor de dimensiuni reduse, cu un singur motor și cu un singur plan, care se montează și se demontează în aproximativ zece minute.
a avea pe cineva în buzunar expr. a avea un avantaj (asupra cuiva); a fi superior (cuiva)
a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
a cunoaște ca pe propriul buzunar expr. v. a cunoaște ca-n palmă.
a da buzunări la burți expr. (intl.) a lovi cu cuțitul în burtă.
a face (cuiva) buzunar expr. (friz.) a tăia clientul cu briciul pe un obraz.
a scutura buzunarele / punga (cuiva) expr. a lua (cuiva), prin mijloace necinstite, toți banii; a stoarce (pe cineva) de bani.
a sta cu mâinile în buzunar / în sân expr. v. a sta cu brațele încrucișate.
a-i sufla vântul în pungă / prin buzunare expr. a rămâne fără bani.
BUZUNAR antreu, bonjur, bughelar, caraiman, caraman, căldură, cegmegea, clapsă, coajă, a doua la căldură, extremă, flanc, găleată, gușă, jeb, la clapsă, la crăcan, la prima, la stradă, mușama, ploscă, poznar, prima la căldură, primărie, pungă, răsuflătoare, sarsana, scoarță, sertar, a treia la căldură, tuflă, vast.
cu mâna-n fund / în buzunar expr. fără (a aduce) nimic.

buzunar dex

Intrare: buzunar
buzunar 1 pl. -e substantiv neutru
buzunar 2 pl. -i substantiv neutru
pozunar substantiv neutru