buzunări vt [At: ISPIRESCU, L. 369 / Pzi: ~resc / E: buzunar] 1 A fura cuiva din buzunare Cf a prăda, a pungăși. 2 A scotoci prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva.

buzunăríre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: buzunări] 1-2 Buzunăreală (1-2).

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar; a umbla prin buzunarele cuiva pentru a căuta ceva. – Din buzunar.

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura (cuiva), din buzunar. Îi buzunărea, luîndii-le portofelele, inelele, ceasornicele. CAMILAR, N. I 195.

BUZUNĂRÍ, buzunăresc, vb. IV. Tranz. A fura cuiva ceva din buzunar. – Din buzunar.

buzunărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 să buzunăreáscă

buzunărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buzunărésc; imperf. 3 sg. buzunăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. buzunăreáscă

A BUZUNĂRÍ ~ésc tranz. pop. (despre persoane) 1) A prăda, sustrăgând din buzunar. 2) A căuta prin buzunare. /Din buzunar

buzunărì v. a fura din buzunar fără a fi simțit.

buzunărésc v. tr. (d. buzunar). Fur din buzunare: pungașii buzunăresc lumea.