BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. Diminutiv al lui b u- z ă (1). Floricică rumeioară Care-o porți în buzișoară. ALECSANDRI, P. P. 157. Rumenile buzișoare a fetiței se atinseră de mîna asta veștedă. NEGRUZZI, S. I 227. Pe din sus de buzișoare Are negre mustăcioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. ◊ (Ironic) Atunci Gerilă suflă de trei ori cu buzișoarele sale cele iscusite. CREANGĂ, P. 251.