buzișoáră sf [At: NEGRUZZI, S. I, 227 / Pl: ~re / E: buză + -(i)șoară] 1-2 (Șhp) Buză (mică). 3 (Fam; îe) A-și strânge ~ rele A nu mai flecări.

BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară.

BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară.

BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. Diminutiv al lui b u- z ă (1). Floricică rumeioară Care-o porți în buzișoară. ALECSANDRI, P. P. 157. Rumenile buzișoare a fetiței se atinseră de mîna asta veștedă. NEGRUZZI, S. I 227. Pe din sus de buzișoare Are negre mustăcioare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. ◊ (Ironic) Atunci Gerilă suflă de trei ori cu buzișoarele sale cele iscusite. CREANGĂ, P. 251.

BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. Diminutiv al lui buză (1).

buzișoáră (rar) s. f., g.-d. art. buzișoárei; pl. buzișoáre

buzișoáră s. f., g.-d. art. buzișoárei; pl. buzișoáre