buzat definitie

2 intrări

15 definiții pentru buzat

buzát, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 254/19 / Pl: ~ați, ~ e / E: buză + -at] 1 Cu buze mari Si: buzos. 2-3 (Îe) A rămâne (sau a se întoarce) ~ A rămâne (sau a se întoarce) păcălit.
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. Cu buze mari, groase. Ion al lui Geacă! A rămas, al dracului, tot buzat. PREDA, Î. 161. Negru și cam buzat, Numai bun de sărutat. HODOȘ, P. P. 170. ◊ Expr. A rămîne (sau a se întoarce) buzat = a rămîne (sau a se întoarce) păcălit, înșelat, dezamăgit, cu buzele umflate. Un om verde și harnic, carele... nu se întoarce buzat de la slujba cu care îl însărcina cineva. ISPIRESCU, U. 50. Și mă întorsei buzat, Că olteanca mi-a plecat. TEODORESCU, P. P. 338.
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari, groase. 2. Fig. (Rămas) cu buzele umflate; păcălit, dezamăgit. – Din buză + suf. -at.
buzát adj. m., pl. buzáți; f. buzátă, pl. buzáte
buzát adj. m., pl. buzáți; f. sg. buzátă, pl. buzáte
BUZÁ vb. v. olări, teși.
BUZÁT adj. v. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat.
BUZÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival fam. (mai ales despre persoane) Care are buze mari și cărnoase; cu buze mari și groase. /buză + suf. ~at
buzat a. 1. cu buze mari și groase; 2. cu buzele umflate: te gonește și te lasă buzat.
buzát, -ă adj. (d. buză). Cu buze marĭ. Fig. Iron. Păcălit, înșelat, supărat: l-a lăsat buzat, a rămas buzat. V. bosunflat, decepționat, ploŭat.
buza vb. v. OLĂRI. TEȘI.
buzat adj. v. ADEMENIT. AMĂGIT. ÎNȘELAT. PĂCĂLIT. PROSTIT. TRIȘAT.
buzat, buzați s. m. țigan.

buzat dex

Intrare: buzat
buzat adjectiv
Intrare: buza
buza verb grupa I conjugarea a II-a