buturugúță sf [At: PANN, Ș. I, 23 / Pl: ~țe / E: buturugă + -uță] (Șhp) 1-2 Buturugă (1-2) mică.

BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță.

BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. Diminutiv al lui buturugă. – Buturugă + suf. -uță.

BUTURUGÚȚĂ, buturuguțe, s. f. Diminutiv al lui buturugă.

buturugúță (rar) s. f., g.-d. art. buturugúței; pl. buturugúțe

buturugúță s. f., g.-d. art. buturugúței; pl. buturugúțe