butucit definitie

2 intrări

10 definiții pentru butucit

butuci vt [At: ISPIRESCU, L. 35 / Pzi: ~ ucesc / E: butuc] (Îvr) A băga picioarele, mâinile, sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc.
butucít, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 35 / Pl: ~iți, ~ e / E: butuci] Pus în butuc.
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. (Rar) A băga mîinile, gîtul sau (mai ales) picioarele unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc de tortură. Picioarele nu se mai mișcară, ca și cînd ar fi fost butucite. ISPIRESCU, L. 35.
BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.
butucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 să butuceáscă
butucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. butuceáscă
butucì v. a pune sau a prinde în butuci: picioarele nu se mai mișcară, parc’ar fi fost butucite ISP.
butucésc v. tr. (d. butuc). Pun în butuc, vorbind de condamnațĭ.

butucit dex

Intrare: butuci
butuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: butucit
butucit