Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 543148:

BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.

Butucire dex online | sinonim

Butucire definitie