Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru butonier─â

butoni├ęr─â sf [At: VLAHU╚Ü─é, ap. CADE / V: (pop) ~n├ęr─â / P: ~ni-e-r─â ╚Öi ~ nie-r─â / Pl: ~re / E: fr boutonni├Ęre] 1 Mic─â t─âietur─â (├«ntr-o stofa, p├ónz─â etc.) festonat─â pe margini, ├«n care se ├«ncheie un nasture sau care serve╚Öte de ornament la reverul unei haine Si: (pop) butoar─â, cheotoare. 2 (Pex) Parte a reverului unde se ├«nfige o floare, o insign─â etc. 3 (Glg) Forma sub care se prezint─â stratul cel mai vechi, limitat de un contur ├«nchis, care apare ├«n centrul unui brahianticlinal sau al unui dom, ├«n urma eroziunii crestei sale.
BUTONI├ëR─é, butoniere, s. f. T─âietur─â mic─â ├«ntr-o stof─â, ├«ntr-o p├ónz─â etc., ale c─ârei margini sunt bine ├«nt─ârite (╚Öi ├«n care se ├«ncheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de t─âietur─â, unde se ├«nfige o floare, o insign─â etc. [Pr.: -ni-e-] ÔÇô Din fr. boutonni├Ęre.
BUTONI├ëR─é, butoniere, s. f. T─âietur─â mic─â ├«ntr-o stof─â, ├«ntr-o p├ónz─â etc., ale c─ârei margini sunt bine ├«nt─ârite (╚Öi ├«n care se ├«ncheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se ├«nfige o floare, o insign─â etc. [Pr.: -ni-e-] ÔÇô Din fr. boutonni├Ęre.
BUTONI├ëR─é, butoniere, s. f. T─âietur─â mic─â ├«ntr-o stof─â, ├«ntr-o p├«nz─â etc., ale c─ârei margini s├«nt bine ├«nt─ârite ╚Öi ├«n care se ├«ncheie un nasture. ÔŚŐ T─âietur─â mic─â de acela╚Öi fel ├«n reverul unei haine b─ârb─âte╚Öti; p. ext. parte a reverului unde se ├«nfige o floare, o insign─â etc. Domnul Ciolac... purta ve╚Önic o floare ro╚Öie la butonier─â. SADOVEANU, N. F. 136. Elegant, z├«mbitor, c-o floare la butonier─â, cu mersul leg─ânat, salut─â respectuos. BART, E. 295. -Pronun╚Ťat: -ni-e-.
BUTONI├ëR─é, butoniere, s. f. T─âietur─â mic─â ├«ntr-o stof─â, ├«ntr-o p├ónz─â etc., ale c─ârei margini sunt bine ├«nt─ârite (╚Öi ├«n care se ├«ncheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se ├«nfige o floare, o insign─â etc. [Pr.: -ni-e-] ÔÇô Fr. boutonni├Ęre.
butoni├ęr─â (-ni-e-) s. f., g.-d. art. butoni├ęrei; pl. butoni├ęre
butoni├ęr─â s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. butoni├ęrei; pl. butoni├ęre
BUTONIÉRĂ s. cheotoare, (rar) încheietoare, (prin Transilv.) babă. (~ la o haină.)
BUTONI├ëR─é s.f. 1. Deschiz─âtur─â mic─â, tivit─â pe margine, la haine sau rufe, ├«n care se ├«ncheie un nasture; mic─â t─âietur─â ├«n reverul unei haine b─ârb─âte╚Öti; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare, o insign─â etc. 2. (Geol.) Depresiune excavat─â ├«n zona central─â a unui dom (2), m─ârginit─â de cueste situate fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â ╚Öi ├«nchis─â la un cap─ât ├«n form─â de potcoav─â. [Pron. -ni-e-. / < fr. boutonni├Ęre].
BUTONI├ëR─é s. f. 1. deschiz─âtur─â, tivit─â pe margine, la haine sau lenjerie, ├«n care se ├«ncheie un nasture; mic─â t─âietur─â la reverul unei haine b─ârb─âte╚Öti. 2. depresiune excavat─â prin eroziune ├«n zona central─â a unui dom1 (2), m─ârginit─â de cueste situate fa╚Ť─â ├«n fa╚Ť─â. 3. mic─â incizie ├«n piele care permite accesul ├«n plan subiacent. (< fr. boutoni├Ęre)
BUTONIÉRĂ ~e f. 1) Tăietură mică, făcută într-un obiect de îmbrăcăminte sau de lenjerie, cu marginile întărite, prin care se trece un nasture sau un buton. 2) Parte a reverului unei haine, unde se înfige o floare sau un mic obiect de podoabă. [G.-D. butonierei; Sil. -ni-e-] /<fr. boutonniere
butonier─â f. gaura hainei unde se petrece butonul.
*butoni├ęr─â f., pl. e (fr. bounni├Ęre, it. bottoniera). Barb. Cheotoare.
BUTONIERĂ s. cheotoare, (rar) încheietoare, (prin Transilv.) babă. (~ la o haină.)
a-i face (cuiva) o butonier─â expr. a t─âia (pe cineva) pe burt─â.

Butonier─â dex online | sinonim

Butonier─â definitie

Intrare: butonier─â
butonier─â substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e-