butonáre sf [At: DEX2 / E: buton] Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una din suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect.

BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.

BUTONÁRE2 s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

BUTONÁRE1, butonări, s. f. Acțiunea de a butona. – V. butona.

BUTONÁRE s. f. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe în scopul obținerii unui anumit aspect. – Din buton.

*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză

butonáre s. f., g.-d. art. butonắrii

butoná vb., ind. prez. 1 sg. butonéz, 3 sg. și pl. butoneáză

butonáre s. f., g.-d. art. butonării

BUTONÁ vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].

BUTONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a butona; butonaj. 2. Procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru a se obține un anumit aspect. [< butona].

BUTONÁ1 vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boytonner)

BUTONÁ2 vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)

BUTONÁRE s. f. 1. acțiunea de a butona; butonaj. 2. procedeu de apretare a țesăturilor de lână, prin care fibrele sunt aglomerate sub formă de bobițe pe una dintre suprafețe, pentru un anumit aspect. (< butona)

butona, butonez I v. t. a tasta un număr de telefon (pe un telefon mobil). 2. a utiliza o telecomandă de aparatură electronică. 3. (glum.) a trasa sarcini cuiva. II v. r. a-și încheia nasturii.

butonare, butonări s. f. 1. tastare a unui număr (pe telefonul mobil). 2. utilizarea telecomenzii de aparatură electronică. 3. trasare de ordine / de sarcini etc.