butona definitie

7 definiții pentru butona

BUTONÁ, butonez, vb. I. Tranz. A apăsa tastele unei mașini de scris, ale unui calculator, telefon etc. – De la buton.
*butoná (a ~) vb., ind. prez. 3 butoneáză
butoná vb., ind. prez. 1 sg. butonéz, 3 sg. și pl. butoneáză
BUTONÁ vb. I. tr., refl. A (se) încheia (cu) nasturi; a (se) îmbumba. [< fr. boutonner].
BUTONÁ1 vb. tr., refl. a (se) încheia (cu) nasturi. (< fr. boytonner)
BUTONÁ2 vb. tr. a apăsa butoanele unui computer. (< buton)
butona, butonez I v. t. a tasta un număr de telefon (pe un telefon mobil). 2. a utiliza o telecomandă de aparatură electronică. 3. (glum.) a trasa sarcini cuiva. II v. r. a-și încheia nasturii.

butona dex

Intrare: butona
butona verb grupa I conjugarea a II-a