Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru butnar

butnár sm [At: (a. 1691) IORGA, S. D. I, 84 / V: bucn~, bot ~, bodn~, (înv) -neáriu / Pl: ~i / E: ger Buttner] (Reg) 1 Dogar. 2 Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.
butnărăríe sf vz butnărie
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.
BUTNÁR, butnari, s. m. (Regional) Dogar. Cramă, ți-am adus butnari să-ți dogească în butoaie. STANCU, 109.6 Am un poloboc: dacă se strică, nu-l poate nici un butnar tocmi (Oul). GOROVEI, C. 264.- Variantă: bodnár s. m.
BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Germ. Büttner.
butnár (reg.) s. m., pl. butnári
butnár s. m., pl. butnári
BUTNÁR s. v. dogar.
butnár (butnári), s. m. – Dogar. Germ. Büttner (DAR; Gáldi, Dict., 191); cf. mag. bodnár, rus. bondarĭ, rut. bondar, pol. bednarz. Puțin probabilă der. sugerată de Pascu, I, 55, de la *butinar, deși acesta de la un lat. *buttĭna (› putină). – Der. butnări, vb. (a face meseria de butnar); butnărie, s. f. (dogărie); butnărit, s. m. (meseria de dogar).
BUTNÁR ~i m. reg. Meșter care face (sau repară) vase din doage (butoaie, căzi, putini etc.); dogar. /<germ. Büttner
butnar m. Mold. V. butar. [Nemț. BÜTTNER, printr’un intermediar săsesc].
butnár m. (rut. bódnar și bóndar, rus. bondarĭ, ung. bodnar, d. germ. büttner, care vine d. bütte, putină, bute. V. bute). Nord. Dogar.
butnar s. v. DOGAR.

butnar definitie

butnar dex

Intrare: butnar
butnar substantiv masculin