butnár sm [At: (a. 1691) IORGA, S. D. I, 84 / V: bucn~, bot ~, bodn~, (înv) -neáriu / Pl: ~i / E: ger Buttner] (Reg) 1 Dogar. 2 Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape.

butnărăríe sf vz butnărie

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Din germ. Büttner.

BUTNÁR, butnari, s. m. (Regional) Dogar. Cramă, ți-am adus butnari să-ți dogească în butoaie. STANCU, 109.6 Am un poloboc: dacă se strică, nu-l poate nici un butnar tocmi (Oul). GOROVEI, C. 264.- Variantă: bodnár s. m.

BUTNÁR, butnari, s. m. (Reg.) Dogar. – Germ. Büttner.

butnár (reg.) s. m., pl. butnári

butnár s. m., pl. butnári

BUTNÁR s. v. dogar.

butnár (butnári), s. m. – Dogar. Germ. Büttner (DAR; Gáldi, Dict., 191); cf. mag. bodnár, rus. bondarĭ, rut. bondar, pol. bednarz. Puțin probabilă der. sugerată de Pascu, I, 55, de la *butinar, deși acesta de la un lat. *buttĭna (› putină). – Der. butnări, vb. (a face meseria de butnar); butnărie, s. f. (dogărie); butnărit, s. m. (meseria de dogar).

BUTNÁR ~i m. reg. Meșter care face (sau repară) vase din doage (butoaie, căzi, putini etc.); dogar. /<germ. Büttner

butnar m. Mold. V. butar. [Nemț. BÜTTNER, printr’un intermediar săsesc].

butnár m. (rut. bódnar și bóndar, rus. bondarĭ, ung. bodnar, d. germ. büttner, care vine d. bütte, putină, bute. V. bute). Nord. Dogar.

butnar s. v. DOGAR.