Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru butirin─â

butir├şn─â sf [At: LTR/ Pl: ~ne/ E: fr butyrine] (Chm) Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul din principalii componen╚Ťi ai gr─âsimilor.
BUTIR├ŹN─é s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componen╚Ťi ai gr─âsimilor. ÔÇô Din fr. butyrine.
BUTIR├ŹN─é s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componen╚Ťi ai gr─âsimilor. ÔÇô Din fr. butyrine.
BUTIR├ŹN─é s. f. Principiu gras al untului, format din acid butiric ╚Öi glicerin─â.
BUTIR├ŹN─é s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componen╚Ťi ai gr─âsimilor. ÔÇô Fr. butyrine.
butir├şn─â s. f., g.-d. art. butir├şnei
butir├şn─â s. f., g.-d. art. butir├şnei
BUTIR├ŹN─é s. (CHIM.) tributirin─â.
BUTIR├ŹN─é s.f. Substan╚Ť─â gras─â care se g─âse╚Öte ├«n unt, format─â din acid butiric ╚Öi glicerin─â. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum ÔÇô unt].
BUTIR├ŹN─é s. f. substan╚Ť─â gras─â din acid buritic ╚Öi glicerin─â, ├«n unt. (< fr. butyrine)
BUTIR├ŹN─é ~e f. Ester rezultat din combinarea glicerinei cu acidul butiric, constituind unul din componen╚Ťii de baz─â ai gr─âsimilor. /<fr. butyrine

Butirin─â dex online | sinonim

Butirin─â definitie

Intrare: butirin─â
butirin─â substantiv feminin