butirină definitie

11 definiții pentru butirină

butirínă sf [At: LTR/ Pl: ~ne/ E: fr butyrine] (Chm) Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul din principalii componenți ai grăsimilor.
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al acidului butiric cu glicerina; lichid uleios, incolor cu gust amar, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.
BUTIRÍNĂ s. f. Ester al glicerinei cu acidul butiric, unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Din fr. butyrine.
BUTIRÍNĂ s. f. Principiu gras al untului, format din acid butiric și glicerină.
BUTIRÍNĂ s. f. Ester rezultat din combinarea acidului butiric cu glicerina; este unul dintre principalii componenți ai grăsimilor. – Fr. butyrine.
butirínă s. f., g.-d. art. butirínei
butirínă s. f., g.-d. art. butirínei
BUTIRÍNĂ s. (CHIM.) tributirină.
BUTIRÍNĂ s.f. Substanță grasă care se găsește în unt, formată din acid butiric și glicerină. [< fr. butyrine, cf. lat. butyrum – unt].
BUTIRÍNĂ s. f. substanță grasă din acid buritic și glicerină, în unt. (< fr. butyrine)
BUTIRÍNĂ ~e f. Ester rezultat din combinarea glicerinei cu acidul butiric, constituind unul din componenții de bază ai grăsimilor. /<fr. butyrine

butirină dex

Intrare: butirină
butirină substantiv feminin