butiric definitie

10 definiții pentru butiric

butíric, ~ă a [At: LTR / E: fr butyrique] (Chm; îs) Acid ~ Acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc.
BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.
BUTÍRIC adj. (În sintagma) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt, întrebuințat la prepararea unor esteri, a celulozei etc. – Din fr. butyrique.
BUTÍRIC adj. m. (Numai în expr.) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale (mai ales în unt).
BUTÍRIC adj. m. (În expr.) Acid butiric = acid organic care se găsește în grăsimile animale, mai ales în unt. – Fr. butyrique (< gr.).
butíric adj. m.
butíric adj. m.
BUTÍRIC adj.m. Acid butiric = acid organic care se găsește mai ales în grăsimile animale. [< fr. butyrique].
BUTÍRIC adj. acid ~ = acid organic sub formă de gliceride, în grăsimile animale. (< fr. butyrique)
BUTÍRIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ acid organic din componența grăsimilor animale (mai ales a untului), folosit în industria chimică. /<fr. butyrique

butiric dex

Intrare: butiric
butiric adjectiv