butică definitie

9 definiții pentru butică

buticá vi [At: MERA, L. B. 251 / Pzi: butic / E: ns cf buti] (Reg) 1 A nimeri pe neașteptate undeva. 2 A merge la întâmplare.
butícă2 sf vz butic2
butícă1 sf [At: REV. CRIT. III, 91 / V: butic1, butig / Pl: ~ici și ~ ice / E: bute + -ică] (Reg) Putină cu capac Si: ghiob, ștenduleț.
BUTÍC, buticuri, s. n. Magazin mic și luxos, cu mărfuri, în general de serie mică. [Var.: butícă s. f.] – Din fr. boutique.
BUTÍCĂ s. f. v. butic.
BUTÍCĂ s. f. v. butic.
BUTÍCĂ s.f. (Franțuzism) Prăvălie mică (cu mărfuri ocazionale, unicate sau de artizanat). [Var. (după unele surse) butic. / < fr. boutique].
buticá vb. I (reg.) a nimeri, a pica.
buticá vb. refl. I A se umple de buticuri ◊ „Stațiunea balneară s-a buticat.” Emisiune TV (din butic + -a)

butică dex

Intrare: butică (pl. -ce)
butică pl. -ce
Intrare: butică (pl. -ci)
butică pl. -ci
Intrare: butica
butica verb grupa I conjugarea a II-a