butelcúță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: butelcă + -uță] 1-2 (Șhp) Butelcă1 mică.

BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.

BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. – Butelcă + suf. -uță.

BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă.

butelcúță (reg.) s. f., g.-d. art. butelcúței; pl. butelcúțe

butelcúță s. f., g.-d. art. butelcúței; pl. butelcúțe