butelcă definitie

10 definiții pentru butelcă

butélcă sf [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 261/11 / V: -tílcă / Pl: ~Ici / E: ucr бyтeлкa] (Reg) 1 Sticlă (pentru lichide, în special alcoolice). 2 (Îf butilcă) Damigeană.
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt făcută din pământ ars și folosită pentru păstrarea apei, a vinului etc. – Din ucr. butelka.
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Mold.) Sticlă pentru lichide (în special alcoolice). Mi-am adus aminte de petrecerile noastre cu anume vin, pe care-l aduceai cu mare grijă în butelci pecetluite. SADOVEANU, Z. C. 17. În firizi... una deasupra alteia, sute și mii de butelci negre astupate cu dopuri. HOGAȘ, DR. 272. Taxa... socotită cîte 4 lei de fiecare butelcă. I. IONESCU, D. 108.
BUTÉLCĂ, butelci, s. f. (Reg.) Butelie (2). ♦ Damigeană mică cu gâtul strâmt, făcută din pământ ars. – Ucr. butelka.
butélcă (sticlă) (reg.) s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci
butélcă s. f., g.-d. art. butélcii; pl. butélci
BUTÉLCĂ s. v. sticlă.
BUTÉLCĂ ~ci f. pop. 1) v. BUTELIE. 2) Vas din lut ars, cu gâtul strâmt, folosit pentru păstrarea lichidelor, în special a băuturilor alcoolice. /<ucr. butelka
butelcă s. v. STICLĂ.

butelcă dex

Intrare: butelcă
butelcă substantiv feminin