bute definitie

2 intrări

25 definiții pentru bute

búte sf [At: CANTEMIR, IST. 32 / V: (Mun) ~ie (A și: -tie) / Pl: buți, (rar) bute / E: lp buttis] (Pop) 1 Butoi. 2 Conținutul unui butoi (1). 3 (îe) A face burta butie și gura pâlnie, A fluiera în ~ A fi bețiv mare. 4 (Îs) Suge~ Bețivan. 5 (Îe) Vorbește ca din ~ Vorbește gros. 6 (Îe) A fi ~ de ceva A fi tobă de ceva. 7 (Îe) A dormi ~ A dormi buștean. 8 (Îe) A lega ~ A lega burduf sau cobză. 9 (Îe) A se duce ca vinul stricat din ~ în ~ A merge din rău în mai rău. 10 (Îs) â~ a casei Casa goală, fără lucruri. 11 (Trs; îcs) ~ a cu curechiul Unul dintre jocurile obișnuite la priveghi. 12 Partea lămpii în care stă petrolul. 13 Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine Si: boton. 14 Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 15 (Reg) Butucul roții. 16 Cotorul penelor de pasăre. 17 Țeavă. 18 (Spc) Țeavă (de soc) la instrumentul numit cărabă. 19 (Înv) Țeavă de fier, folosită în vechile ateliere de fierărie pentru a conduce aerul din foaie. 20 Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 21 (Bot) Rădăcina plantei rodul-pământului. 22 (Bot; pex) Rodul-pământului.
bútie sf vz bute
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie s. f.] – Lat. buttis.
BÚTIE s. f. v. bute.
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințate în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.
BÚTIE s. f. v. bute.
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. Podgorenii au mai săpat un rînd de borte guzgănești în hrubele cele mari, zidindu-le, după ce-au ascuns acolo buți vechi. SADOVEANU, J. 686. Măria-ta, răspunse tînărul, mai întîi de toate cer ca... să-mi dați nouă buți cu miere, nouă care pline cu pîne și nouă cirezi de vite. POPESCU, B. I 5. O bute mare... pe care argatul o împle în toată dimineața, și apoi, prin un cep, sloboade apa. NEGRUZZI, S. I 96. Buți mari, ne-ncepute, de cîte cinci sute [de vedre]. ALECSANDRI, P. P. 121. ◊ (Ca termen de comparație) Biata babă era umflată cît o bute. CREANGĂ, P. 15. ♦ Expr. A dormi bute = a dormi adînc, a dormi buștean. (În forma butie) Cotoșmanul... găsi pe Peneș dormind butie sub umbra crîngului. POPESCU, B. III 106. ♦ Cantitatea de lichid care încape într-un butoi. Au băut o bute de vin. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințată în mine. 3. (Regional) Butucul roții. Se uită prin butea roții înspre partea în care plecase voinicul. ISPIRESCU, L. 343. 4. (Mai ales la pl.) Stîlpii principali de susținere, în eșafodajul unui tunel în construcție, confecționați din lemne rotunde, de secțiuni mari. – Variantă: (mai ales în Munt.) bútie, butii (DEȘLIU, 49, EMINESCU, N. 4, ODOBESCU, S. III 14), și f.
BÚTIE s. f. v. bute.
BÚTE, buți, s. f. 1. Butoi. ♦ Conținutul unui butoi. 2. Rezervorul de benzină al lămpii de siguranță întrebuințată în mine. 3. Fiecare dintre stâlpii principali de susținere a eșafodajului unui tunel în construcție. 4. (Reg.) Butucul roții. [Var.: (reg.) bútie, butii, s. f.] – Lat. buttis.
BÚTIE s. f. v. bute.
búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți
!súge-búte (pop.) s. m. și f., g.-d. lui súge-búte; pl. súge-búte
búte s. f., art. bútea, g.-d. art. búții; pl. buți
BÚTE s. v. butoi, butuc, cotor.
búte (búți), s. f.1. Butoi. – 2. Butucul roții. – 3. Tub, țeavă. – 4. Pană de pasăre. Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bŭttem (Meyer, Alb. St., IV, 29; Pușcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s. m. (dogar); butărie, s. f. (dogărie); butelnic, s. n. (burghiu); butoi, s. n. (vas de lemn din doage); butlan, s. n. (butoi); butloagă, s. f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka).
BÚTE buți f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite și folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului. * A lega (pe cineva) ~ a lega strâns, încât să nu poată face nici o mișcare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobză; a lega fedeleș. A se face ~ (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mâncare. 2) Conținutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stâlp care susține tavanul unui tunel în construcție. 4) Rezervor de combustibil la lămpile speciale, folosite în mine. [G.-D. buții] /<lat. buttis
butie f. 1. vas mare de lemn cu două funduri și cu doage legate cu cercuri de fier, de păstrat vin sau alte spirtoase (100-200 vedre); 2. bucea de roată (după forma-i circulară): se uită prin butia roții ISP. [Lat. vulg. BUTTIS].
suge-bute m. bețiv de frunte.
búte f. (lat. pop. bŭttis, it. botte, pv. bouto [de unde] fr. boute; alb. bote; germ. bütte, bute. v. botă 1, boșcă, butoĭ, butelie, poloboc, putină). Butoĭ maĭ înalt și maĭ lungăreț de cît cele obișnuite. – În vest bútie.
bute s. v. BUTOI. BUTUC. COTOR.
búte, buți, s.f. – 1. Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; ton (ALRRM, 1971: 487): „Zice popa că nu be, / Și l-am prins la butea me” (Bilțiu, 2006: 229). 2. Recipientul de sticlă de la lampă, în care se ține combustibilul (Faiciuc, 2008). ♦ (onom.) Butean, nume de familie frecvent în zona Chioar (572 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007, cf. DFN). – Lat. buttis (DEX, MDA).
búte, buți, s.f. – Butoi din doage de lemn în care se ține vinul; ton (ALR 1971: 487). – Lat. buttis (DEX).
BUTE (lat. buttis) s. f. 1. Recipient din doage de lemn cu capacitate mare (1.000-4.000 l); butoi (1); conținutul unui astfel de recipient. În evul mediu în Țările Române era folosit și ca măsură de capacitate. 2. (La pl.) Stîlpi principali din eșafodajul de sprijinire a unui tunel în construcție.
TABLA BUȚII, pas în Carpații de Curbură, între masivele Ciucaș (la V) și Siriu (la E), în zona de izvor a râului Buzoel, la 1.075 m alt., la S de vf. Zăganu. În sec. trecute, prin acest pas, unde se afla și un punct de vamă, se efectua un intens trafic cu cereale și vinuri spre Brașov. În prezent este puțin circulat.
BUTE subst. și BUTOI. I. 1. Bute (Mar); -a (16 B I 193); -goală, Ion (Meșt Cr) 2. Butie Pop, ard., deci ca pren. 3. Butoi fam.; Butoia b. (17 B TV 295). II. Cu diverse sufixe, sau din alte teme: Butar/u fam. (Am 135); -i s. (Sd XXII); -iu (P Bor 43); Butărescul, Călin (17 B IV 102). 2. Butica, munt., 1682 (BCI V 210). 3. Butiuc, N., act.

bute dex

Intrare: bute
bute substantiv feminin
butie
Intrare: Bute
Bute