Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru butan

bután1 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Buștean.
but├ín2 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr butane] Hidrocarbur─â saturat─â, cu patru atomi de carbon ├«n molecul─â, care se g─âse╚Öte ├«n gazele de sond─â ╚Öi de cracare sau se ob╚Ťine pe cale industrial─â.
BUT├üN, butani, s. m. Hidrocarbur─â saturat─â, cu patru atomi de carbon ├«n molecul─â, care se g─âse╚Öte ├«n gazele de sond─â ╚Öi de cracare sau se ob╚Ťine pe cale industrial─â. ÔÇô Din fr. butane.
BUT├üN, butani, s. m. Hidrocarbur─â saturat─â, cu patru atomi de carbon ├«n molecul─â, care se g─âse╚Öte ├«n gazele de sond─â ╚Öi de cracare sau se ob╚Ťine pe cale industrial─â. ÔÇô Din fr. butane.
BUT├üN s. n. Hidrocarbur─â care se g─âse╚Öte ├«n gazele din z─âc─âmintele de petrol; pe cale industrial─â se ob╚Ťine ├«n instala╚Ťiile de stabilizare a gazolinei.
BUT├üN s. n. Hidrocarbur─â saturat─â, cu patru atomi de carbon ├«n molecul─â, care se g─âse╚Öte ├«n gazele din z─âc─âmintele de petrol sau se ob╚Ťine pe cale industrial─â. ÔÇô Fr. butan.
!bután s. n.
bután s. m.
BUTÁN s.n. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă. [< fr. butane].
BUTÁN s. m. hidrocarbură saturată, gazoasă sau lichefiată, din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă, combustibil în sinteza cauciucului etc. (< fr. butane)
BUTÁN n. Hidrocarbură incoloră, extrasă din gazele de sondă, folosită în stare lichefiată drept combustibil, mai ales pentru mașinile de gătit. /<fr. butane
but├ín, butani, s.n. ÔÇô 1. Butuc; element component al ro╚Ťii de lemn; bucium. Atestat cu acest sens ├«n satele de pe valea Marei ╚Öi a Izei. 2. Bu╚Ötean, trunchi de copac: ÔÇ×Eu numa ├«mi adun butaniÔÇŁ (B├órlea, 1924: 9). ÔÇô Et. nec. (MDA).
but├ín, -uri, s.n. ÔÇô 1. Butuc; element component al ro╚Ťii de lemn; bucium. Atestat cu acest sens ├«n satele de pe valea Marei ╚Öi a Izei. 2. Bu╚Ötean, trunchi de copac: ÔÇ×Eu numa ├«mi adun butaniÔÇŁ (B├órlea 1924: 9). ÔÇô Et. nec. (MDA).
BUTAN (< fr. {i}) s. m. Substan╚Ť─â chimic─â (p. f. -0,5┬░C) din clasa hidrocarburilor aciclice saturate, gaz incolor, extras din gazele de sond─â; lichefiat, constituie componentul principal al aragazului.
BUTAN 1. ÔÇô olt., 1612 (Sd VI 462); ÔÇô 1. (Isp IV1); ÔÇô A. (T-Jiu). 2. + suf. -cea: Butancea, V., mold., act. 3. -il─â: But─ânil─â (17 B III 444). 4. Cu as. progr. suf + -oiu: Butunoiu, Gh., mold., act. sau < Buturoiu, cu r < n, v. Butur.

Butan dex online | sinonim

Butan definitie

Intrare: butan
butan substantiv masculin
Intrare: Butan
Butan