butășit definitie

18 definiții pentru butășit

butăși vt [At: LB / V: bot~ / Pzi: ~șesc / E: butaș] 1 A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. 2 A săpa rădăcinile viței și a le curăța.
butășít1 sn [At: H IV, 246 / Pl: ~uri / E: butăși] (Rar) 1-2 Butășire (1-2).
butășit2, ~ă a [At: H IV, 8 / Pl: ~iți, ~e / E: butăși] (D. plante, în special despre vița-de-vie) Înmulțit prin butășire (1).
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.
BUTĂȘÍT1 s. n. Butășire. – V. butăși.
BUTĂȘÍT2, -Ă, butășiți, -te, adj. (Despre plante) Care este înmulțit prin butași. – V. butăși.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași înrădăcinați. – Din butaș.
BUTĂȘÍT1 s. n. Butășire. – V. butăși.
BUTĂȘÍT2, -Ă, butășiți, -te, adj. (Despre plante) Care este înmulțit prin butași. – V. butăși.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași. Vie butășită.
BUTĂȘÍ, butășesc, vb. IV. Tranz. A înmulți o plantă prin butași. – Din butaș.
butășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 să butășeáscă
butășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butășésc, imperf. 3 sg. butășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. butășeáscă
butășít adj. m., pl. butășíți; f. sg. butașítă, pl. butășíte
BUTĂȘÍT s. v. butășire.
A BUTĂȘÍ ~ésc tranz. (plante) A înmulți prin butași. /Din butaș
butăși v. 1. a înmulți plantele prin butași; 2. a săpa în jurul unui arbore.
butășésc v. tr. (d. butaș). Pun în pămînt ramurĭ nedespărțite de trunchĭ ca să prindă rădăcină. – Pe alocurea și boteșesc.

butășit dex

Intrare: butăși
butăși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: butășit (adj.)
butășit 1 adj. adjectiv
Intrare: butășit (s.n.)
butășit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular